Fie ca sunt in clasele primare, la varsta adolescentei sau pe bancile facultatii, oricand pe parcursul acestor etape copiii/adolescentii pot intampina diverse dificultati in procesul de invatare.

Identificarea factorilor ce stau la baza dificultatilor de invatare intampinate de copii sau adolescenti se dovedeste a fi un proces dificil si complex. Acest aspect se datoreaza in primul rand multitudinii factorilor (interni sau externi) implicati in derularea activitatii educationale.

Mai exact, in procesul de invatare sunt angrenate variate elemente ce pot fi grupate in trei mari categorii:

-“instrumentele de baza” precum: atentia si capacitatea de concentrare, memoria, abilitatile verbale, abilitatile motorii, capacitatea de procesare a informatiilor;
-elemente ce tin de psihic: tipul de personalitate, capacitatea de adaptare si relationare;
-factori ce tin de mediul familial: stilul de viata, atitudinea si implicarea familiei in procesul educational, atmosfera din cadrul caminului;
-mediul educational: institutia de invatamant, profesorii, colegii, programa de ivatamant, ambianta.

Toate aceste elemente sunt de o importanta majora intrucat orice deficienta inregistrata la nivelul unui singur factor din cele patru categorii poate conduce la un insucces scolar.
Astfel, printre cele mai intalnite cauze ale randamentului scazut in procesul de invatare se numara:

1. Deficientele de auz, vaz sau vorbire
De foarte multe ori, rezultatele slabe inregistrate de elevi pot avea ca explicatie o deficienta de auz sau vaz care nu a fost observata din timp. Astfel, in ciuda faptului ca respectivii copii au un nivel intelectual normal, acestia nu reusesc sa acumuleze sau sa reproduca informatiile necesare la acelasi nivel precum colegii lor, obtinand rezultate inferioare, desi se straduiesc la fel de mult.

Aceasta cauza este frecventa in cazul copiilor de varste mici, deoarece identificarea acestor deficiente este dificila, avand in considerare faptul ca de cele mai multe ori acestia nu constientizeaza in timp util ceea ce se intampla sau in caz contrar nu comunica adultilor situatia, din diverse motive (ex: rusine, frica de a merge la medic).

2. Nivelul scazut de adaptare la mediul scolar
Adaptarea la scoala, la activitatile si relatiile scolare presupune trecerea la un sistem de solicitari foarte diferit ca structura, climat, functionare, de cel din familie.

Atitudinea fata de scoala, felul relationarii cu ceilalti, depind de "experienta de viata" acumulata in familie. Din acest motiv, pregatirea copilului pentru adaptarea scolara ar trebui inceputa din familie, fiind continuata prin inscrierea acetuia la gradinita sau alte institutii specific premergatoare perioadei scolare.

Astfel, daca parintii reusesc sa creeze si sa mentina in familie o atmosfera de normalitate, securizanta si isi manifesta autoritatea intr-un mod echilibrat, vor putea remarca o serie de efecte pozitive in adaptarea propriu-zisa (copilul devine increzator in propriile forte, responsabil).

In schimb daca in anii premergatori perioadei scolare, in familie exista dezechilibre iar parintii incearca sa isi impuna autoritatea in mod ostil sau prin folosirea scolii/gradinitei ca amenintari de tipul: "Daca nu esti cuminte, te dau la gradinita si o sa vezi tu ce o sa patesti", "Lasa ca incepi tu scoala, sa te vad atunci", copilul se va simti inferior, va dezvolta sentimente de teama fata de adulti sau suspiciune in legatura cu motivele si comportamentele altora si nu se va integra in mod favorabl in mediul scolar.



3. Lipsa implicarii familiei in procesul educational sau utilizarea unor metode de educare nefavorabile
In general, implicarea familiei in viata scolara a copilului se manifesta preponderent in clasele primare insa ulterior inceteaza fie treptat fie brusc. Sprijinul insa ar trebui acordat in mod continuu iar prin acest termen nu ar trebui sa se inteleaga rezolvarea de catre parinti a sarcinilor scolare sau indemnul catre invatare, ci implicarea activa in acest proces, prin ascultare, exemplificare, indrumare, oferirea de solutii si prin stabilirea unui “contract reciproc” de responsabilitati si beneficii.

De asemenea este esential contactul frecvent intre membrii familiei si scoala, insa, acesta ar trebui realizat fara a-l face pe copil/adolescent sa simta ca este sub observatie, ci mai degraba ca ceea ce face el este important si ca singurul obiectiv este acela de a-l sprijini.

In cazul unor rezultate nefavorabile obtinute de copii este important ca parintii sa nu utilizeze ca resort notiunea de pedeapsa, ci sa ii familiarizeze pe acestia cu termenul de “consecinta” iar discutiile ar trebui purtate cu rabdare si calm. Scopul este acela de a-l face pe copil sa constientizeze ca o consecinta logica a unei note slabe obtinute la o anumita materie ar fi aceea sa dedice mai mult timp acelui obiect de studiu.

De asemenea, utilizand o astfel de atitudine parintii isi pot determina copii sa le marturiseasca deschis atunci cand au obtinut rezultate mai proaste si sa evite o reactie caracterizata prin furie/revolta.

4. Supraaglomerarea cu informatie
O alta problema resimtita tot mai frecvent de elevi sau studenti este reprezentata de programa scolara foarte incarcata ce presupune studierea unor materiale ce uneori depasesc varsta lor si care nu pot fi intelese.

La acestea se adauga volumul tot mai impresionant de teme si proiecte ce determina transformarea treptata a acestor elemente din mijloace de control in procesul de aprofundare a materiei, intr-un un factor de stres.

In aceasta situatie sprijinul pe care parintii sau profesorii il pot acorda elevilor/studentilor se poate concretiza prin impartasirea sau descoperirea de metode si tehnici destinate eficientizarii si programarii procesului de invatare.

5. Motivarea insuficienta sau bazata pe principii eronate
O persoana motivata invaţă mult mai rapid ceea ce il interesează o alta persoana lipsita de motivatie deoarece, desi scopul propus poate fi solicitant, prin satisfacţia atingerii treptelor propuse oboseala intârzie, avantaj ce permite celui care invaţă să desfăsoare o activitate de durată si, mai mult, să obţină un randament sporit. in plus, existenta unei motivatii sporeste rezistenta la stres si la orice probleme exterioare.

Aprobarea si valorizarea parintilor reprezinta pentru copil confirmari ale propriei valori si in functie de acestea, copilul se va aprecia sau subaprecia. Insa pentru ca un tanar sa se poata simti motivat si sa se poata aprecia pe sine in relatie cu invatatura, pe langa aceste doua elemente, mai este necesar ca acesta sa gandeasca si sa inteleaga ce inseamna a invata, la ce foloseste, de ce este nevoie de ea.

Dupa ce copilul/adolescentul a inteles ca efortul depus este destinat propriului succes si nu satisfactiei parintilor/profesorilor sau obtinerii de note bune este foarte important ca acesta sa cunoasca si metodele prin care sa se automotiveze, punctual, in functie de fiecare situatie si sa utilizeze emotiile constructive.

6. Inexistenta cunostintelor privind sistemele si tehnici adecvate de invatare
Pe langa aspectele mentionate, un factor adesea omis din vedere sau despre care foarte putini adulti (profesori si parinti sau alte rude) ofera explicatii clare si sistematice este procesul de invăţare in sine.

Asadar, deseori parintii adordeaza si sunt preocupati de subiecte precum "ce stiu" copiii, "ce nu stiu", "ce memoreaza", "ce uita" dar nu incearca sa exemplifice acestora cum sa sistematizeze, sa planifice, sa eficientizeze acest proces.

Iata insa ca exista lucrari care abordeaza subiecte precum:
-Indrumarea pas cu pas, in acumularea cunostintelor pentru pregatirea eficienta a examenului
-"Instrumentele” esentiale in ordonarea si sintetizarea informatiei
-Rolul, importanta si caracteristicile surselor de informare
-Fazele procesului de invatare
-Metodele active de invatare si de memorare logica
-Managementul inteligent al timpului de invatare
-Pregatirea intelectuala si psihologica pentru examene
-Alcatuirea unui program realist si personalizat, pentru pregatirea examenului
-Sfaturi pentru a evita criza de timp in pregatirea pentru orice examen
-Tehnici de motivare si de valorificare a emotiilor constructive si anihilarea celor negative
-Forma fizica, forma mentala, somnul si examenele
-Conduita, limbajul verbal si cel nonverbal in timpul examenelor
-Examenul scris de la A la Z

Un exemplu de lucrare in care puteti regasi aceste aspecte si multe altele este colectia de carti Arta de a invata.

Pentru mai multe detalii puteti accesa http://tehnicideinvatare.rs.ro/