Astazi se împlinesc 147 de ani de la Unirea Principatelor, eveniment istoric care a dus la constituirea României moderne. Anul 1859 a adus pentru români unirea Moldovei cu Tara Româneasca. Dupa încercarea esuata a lui Mihai Viteazul de a uni cele trei tari românesti, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a reusit sa transforme acest vis în realitate, pe fondul unei situatii internationale favorabile. Din nefericire, unirea n-a fost completa. Conferinta de la Paris din 1858 a adoptat o rezolutie care prevedea o unire incompleta a românilor. Statul, care avea sa ia nastere dupa unire, urma sa se numeasca Principatele Unite ale Moldovei si Valahiei, cu institutii si conduceri diferite. O lacuna voita sau nu, din textul rezolutiei, a fost exploatata de membrii partidei unioniste. Desi nu au încalcat cerintele marilor puteri de a avea doua tari cu doi domnitori, doua conduceri, doua parlamente, românii au profitat de absenta precizarii ca acesti domnitori trebuie sa fie persoane diferite. Astfel ca, dupa ce la începutul lui ianuarie 1859 Alexandru Ioan Cuza fusese ales domitor al Moldovei, pe 24 ianuarie, tot acesta a fost ales domn si de locuitorii Tarii Românesti. Peste 30 de mii de români au asteptat în acea zi, în fata cladirii Adunarii, decizia adunarii elective muntene. Unirea principatelor a fost recunoscuta pe deplin de marile puteri abia în decembrie 1862. Pâna atunci domnitorul Alexandru Ioan Cuza a avut doua guverne, unul la Iasi si celalalt la Bucuresti.