Brindusa Armanca in dialog cu Mircea Miclea (...
Sursa: Ziua)Un clujean zambitor, profesor universitar si psihoterapeut, despre ale carui calitati de hipnotizator circula, in Cluj si Bucuresti, povesti frisonante. Ajuns ministru al Educatiei, Mircea Miclea a sfidat proiectiile traditionale declarandu-se mare admirator al femeii intr-un prim interviu si dezvaluindu-se ca hedonist intr-o carte epistolara de o franchete cuceritoare, "R'Estul si Vestul", scrisa impreuna cu Mihaela Miroiu. A incasat-o deindata, in presa: a fost acuzat de un plagiat pe care nu l-a comis, de afaceri, de rele intentii. Acum sta in cumpana daca merita sa inceapa un razboi cu presa, cand il are deja pe al sau: reforma educatiei.Cum ati facut la minister actiunea de predare-primire? Ce probleme ati preluat, ce analize sunt de facut, ce ar trebui cercetat?Ca atare, predarea-primirea a fost destul de scurta. Am avut o discutie cu ministrul Athanasiu in care m-a informat asupra proceselor care existau pe rol, asupra situatiei imediate a ministerului, apoi s-a predat un sir de documente inscrise intr-un opis. Abia dupa aceea a trebuit sa facem o serie de analize la diverse compartimente. Principalul lucru pe care l-am gasit a fost o institutie in totala inertie, anchilozata, incapabila sa mai gandeasca, gata sa asculte mesajul transmis de la biroul ministrului, dar nu pentru a-l executa pana la capat, ci mai ales pentru a-l lasa-n suspensie, undeva. La inceput am avut o abordare mai degraba centrata pe probleme si mai putin pe oameni, pentru ca erau doua alternative: una, sa incerci sa schimbi oamenii si atunci era nevoie de trei luni numai sa schimbi oamenii, fara sa faci nimic in sistem, ori sa schimbi ceva in sistem, chiar cu unii dintre oamenii care erau aici. Am optat pentru a doua alternativa, pentru ca erau si cateva urgente, mai ales cele legate de promovarea reformei invatamantului universitar, deci era nevoie de actiuni foarte rapide. Mentionez ca eu am fost pus in situatia ca, avand o lege proasta, Legea 288 a educatiei, sa fac in timp scurt ceva bun pentru inceperea anului universitar 2005-2006. Au fost schimbati si oameni la cateva compartimente care sunt esentiale, Departamentul juridic, Directia de invatamant superior, Directia de relatii internationale, iar acuma sunt in derulare concursuri pentru aproape toate posturile de director.Persista cumva aceasta imagine ca Alianta DA nu are oameni. Dumneavoastra aveti dificultati in a va constitui o echipa?Intotdeauna oamenii foarte competenti sunt rari. Din acest punct de vedere cred ca nu se leaga de vreo formatiune politica gasirea unor oameni foarte competenti. Altfel, oameni gasesti, dar mai multi doritori de functie. Chiar a trebuit sa blochez dorinta multora care voiau sa ocupe diverse scaune, fara a avea competenta. In timp, gasesti oamenii potriviti. Eu sper sa-i gasesc si deja la anumite compartimente am gasit oameni extrem de potriviti. Competenta prevaleaza fata de orice alt criteriu, inclusiv fata de angajamentul politic.Intr-o carte scrisa impreuna cu Mihaela Miroiu, faceati cateva observatii deloc elogioase la adresa intelectualitatii romane de tranzitie. Va citez: "Tara asta e atat de saraca si napastuita nu numai pentru ca a avut politicieni cretini si muncitori lenesi, ci mai ales pentru ca a avut intelectuali impotenti. Cati sunt rationalisti? Cati au creat sisteme? Cati au curajul unor utopii sau determinarea de a schimba institutii?" Ca profesor universitar, iar acum, ca ministru, va mentineti aceste observatii?Imi mentin observatiile. Cred ca, daca imi aduc bine aminte, era una dintre remarcile pe care le faceam in cartea R'Estul si Vestul, referitor la faptul ca intelectualitatea nu si-a asumat foarte serios destinul de a construi institutii si a preferat sa scrie texte, intr-o traditie mai degraba existentialista, care, fie si buna, nu ajuta la modernizarea unei tari. Remarca foarte severa pe care o faceam insemna ca, neasumandu-si constructia de institutii, o parte din intelectualitate devine cel putin responsabila de esecurile tarii. Trebuie s-o recunoastem, iar eu imi asum acest lucru.Sunteti constient ca veti intra in polemica cu academicienii, cu profesorii, cu intelectualii care se vor simti atinsi. Va intreb daca aceasta observatie se leaga si de faptul ca noi am trecut dintr-o cultura cu accent pe text, intr-o cultura vizuala, in care cartea a scazut in importanta. Un studiu recent arata ca modelele tinerilor vin de la televizor sau de pe Internet. Invatamantul romanesc are in vedere aceasta noua realitate?O are in vedere. Cred ca trebuie sa cultivam in continuare dorinta de a citi, lectura este un lucru extrem de important fiindca duce la cultivarea rationamentului. In curand, impreuna cu ministrul Culturii, doamna Mona Musca, urmeaza sa punem la cale o campanie de sprijinire a lecturii. Cand te uiti la imagini, rationezi mai putin decat atunci cand citesti text. Testele in care arata abilitatile cognitive pe care le dobandesc elevii, teste de tip PISA, masoara capacitatea de intelegere a lecturii care este esentiala.Reuseste scoala sa stimuleze cititul? Ma gandesc la unii profesori de romana care, din pacate, dau texte si analize de memorat, iar manualele sunt uneori prolixe.Cred ca sunt prea multe texte care trebuie citite, in schimb nu se aloca suficient timp pentru intelegerea lor si apare rezistenta fata de lectura; altfel spus curricula este mult prea aglomerata si atunci dispare dragostea de lectura din moment ce trebuie sa sari de la un text la alt text fara sa ai timp sa-l intelegi. A intelege un text inseamna sa il transpui din pagina de carte in geografia ta interioara. Ceea ce trebuie facut este, printre altele, o curricula mai respirabila. Practic, asta inseamna, de exemplu, ca programa de clasa a XI-a si a XII-a sa nu depaseasca sase ore pe zi, iar 20% din continuturi sa se reduca. Am mai cerut celor care lucreaza la programele de liceu sa analizeze posibilitatea de a lasa la dispozitia scolii nu o ora sau doua cat are acum, ci intre sase si opt ore, adica acel 20%. Vorbesc doar despre anii terminali, fiindca celelalte programe sunt batute in cuie si mai asteapta un pic, nu le putem modifica pe toate odata. Pe un prim draft, pe un prim proiect, o sa ne consultam cu sindicatele ca sa analizam care le sunt cerintele.Spuneati ca sistemul educatiei este inert, ca si institutia ministeriala. In plus, sistemul are de luptat si cu aceasta dorinta a fiecarui ministru de a opera schimbari. In felul acesta se produce harababura - unii dintre predecesorii dvs. au primit porecle usturatoare, uneori nedrepte, din aceasta cauza. Aveti in vedere consecintele frecventelor schimbari in sistem?Remarca dumneavoastra este intr-adevar foarte pertinenta. De curand a aparut un studiu foarte serios facut pe invatamantul francez, mai ales pe universitatile franceze care arata ca mult prea multe schimbari au dus la suprapuneri de reforme, la imposibilitatea de a masura efectul uneia ca sa vezi daca ea trebuie continuata sau trebuie stopata. Rezulta o babilonie de reforme. Nu orice schimbare inseamna progres iar sistemul educational trebuie sa fie predictibil. Acest lucru cred ca este foarte important. O eroare mica are o rezonanta foarte mare. Si atunci este aberant sa introduci mereu tensiuni inutile incercand sa schimbi numai de dragul de a schimba. Mi-am propus, am anuntat si asta am sa fac: schimbari facem numai anuntandu-le dinainte, dupa ce le-am supus dezbaterii publice, dupa ce ne gandim in detaliu. Studiul francez pe care il invocam arata ca sistemul oboseste, nu mai reactioneaza la schimbare, iar ideea de reforma se devalorizeaza. Reteta sigura de a devaloriza reforma este ca in fiecare zi faci o reforma.Este ministerul dispus sa dea telecomanda din mana, pentru ca sistemul educatiei in Romania este prea centralizat. Cel putin asa sustine un grup de peste o suta de profesori din invatamantul preuniversitar, intr-o scrisoare pe care a transmis-o pe Internet: masurile se iau la minister, evaluarile se fac la inspectorat, etc.Ca perspectiva generala, este un excesiv centralism in educatie. De aceea printre prioritatile noastre este de a descentraliza sistemul. Aceasta inseamna ca vom delega cateva componente, dar nu vom putea delega totul. Va spun, de exemplu, ce nu vom delega: evaluarea manualelor. Trebuie compusa o comisie nationala care sa evalueze manualele. Sigur, dupa criterii riguroase, dupa criterii de maxim profesionalism, lasand insa la latitudinea scolilor sa cumpere manualele, sa-si aleaga manualele, dar o evaluare a lor trebuie facuta centralizat. Nu putem renunta de asemenea la o curricula nationala, chiar daca vom mari numarul de ore la dispozitia scolii, dar e nevoie de un cadru national coerent. In schimb vom delega la nivelul scolilor, treptat, mecanismele de evaluare a calitatii. Una dintre cauzele principale pentru care nu s-a construit o cultura a calitatii la nivelul scolilor se datoreaza faptului ca aceasta a fost evaluata extern. Venea inspectorul, profesorul stia ca vine inspectorul, isi pregatea trei lectii foarte bune, totul iesea bine, dupa care profesorul revenea la vechiul lui stil de a preda. Adica era mereu un control extern care a impiedicat formarea unei culturi a performantei. Vom delega in mare masura scolii mecanisme de asigurare a calitatii, pentru ca in proiectul de lege de asigurare a calitatii se prevede, la nivelul fiecarei scoli, o persoana, de regula director adjunct, responsabil cu asigurarea calitatii, care va forma o comisie de asigurare a calitatii. Din comisia respectiva vor face parte nu numai profesori, cei care produc procesul, dar si reprezentanti ai consiliului local, cei care dau banul si care sunt responsabili in fata comunitatii, precum si parintii, cei care sunt reprezentantii elevilor si sunt interesati de calitatea invatamantului. Aceasta comisie va face anual un raport, iar Agentia de asigurare a calitatii va veni sa verifice daca ceea ce a facut scoala este adecvat si daca evaluarea e corecta. Raportul va fi public iar scoala va spune, iata, asta este.Credeti ca procesul de la Bologna o sa rezolve intr-un fel problema in invatamantul academic?Eu cred ca intr-o anumita masura da, pentru ca introduce exact ideea unui invatamant centrat pe student. O hotarare de guvern pe care am promovat-o schimba acest mecanism al admiterii unde candidatii admisi trebuia sa opteze intre specializari fara sa aiba cea mai mica cunostinta despre ce inseamna specializarile respective, doar pentru ca erau alocate locuri de buget pentru aceste specializari. Dupa noul sistem optiunea se face pe un domeniu larg, iar specializarea vine mai tarziu, in cunostinta de cauza si dupa nevoile pietei.Inseamna ca unii profesori vor ramane fara catedra...- Da. Asta inseamna ca unii profesori vor ramane fara catedra, vor fi mult mai putine norme vacante, concurenta mai mare si mult mai putine posibilitati de a se angaja cumatrul sau cumatra. Asta este viata. Pe de alta parte, cei care sunt foarte buni nu au deloc a se teme, pentru ca va creste numarul de locuri la masterat. Acestea sunt punctele slabe in universitatile romanesti, un masterat foarte subtire. Or, noi stim ca o universitate puternica este o universitate care are masterate tari, pentru ca de la masterate incepe sa se faca cercetarea de varf, performanta de varf, pentru ca lucrezi cu mai putin, nu un invatamant masificat. Ceea ce am facut anul acesta a fost de a sublinia clar importanta masteratului si am alocat deja o cifra de scolarizare mai mare, masteratul chiar in aceasta criza bugetara, cu 20% mai mult decat anul trecut, dar in perspectiva va trebui sa creasca de cel putin cinci ori numarul de masteranzi. Catedrele puternice si profesorii buni vor avea mereu de lucru. Cei care insa nu au performante vor disparea, trebuie sa dispara. Nu putem sa avem o dubla retorica, sa spunem ca trebuie inchise gaurile negre in economie, dar sa mentinem in universitati toate specializarile indiferent cat de stupide sunt!Da, logica este aceeasi. Am inteles ca din 2005-2006 se va primi un supliment la diploma la absolvirea universitatii. In ce consta?Suplimentul la diploma este un document care arata foarte transparent traseul de studiu. Este un document bilingv care se va elibera in mod obligatoriu alaturi de diploma. Haideti sa facem o comparatie. Inainte absolventul avea o diploma pe care scria 10 la licenta si scria denumirea specializarii pe care a absolvit-o. Un angajator din Germania sau din Anglia vedea specializarea aceea, vedea nota de licenta, dar nu stia ce inseamna nota aceea, nu stia daca 9,25 e mult, e putin, ce inseamna 9,25. Suplimentul la diploma explica notele pe care le-a obtinut absolventul, pentru ca se compara notele sale cu media promotiei sau distributia statistica a notelor si atunci angajatorul stie daca cel pe care-l angajeaza e bun, mediocru sau pur si simplu potrivit. In suplimentul de diploma apar toate cursurile, creditele pentru fiecare curs promovat etc. Angajatorul poate compara cerintele locului de munca cu cursurile facute, vede care sunt relevante pentru locul de munca. Deci documentul il ajuta pe absolvent sa se angajeze mai usor, ajuta universitatile din strainatate sa recunoasca mai usor diploma, pana la urma aduce multe avantaje posesorilor unei astfel de diplome.Ce sansa dati invatamantului rural, mai ales ca proveniti de la sat si ati fost profesor la tara?Exista o diferenta reala, dar nu tine nu numai de scoala, tine si de calitatea vietii in mediul rural. Invatamantul trebuie sa faca tot ce poate ca sa apropie conditiile din invatamantul dintr-o scoala din sat de scolile de la oras, insa scoala nu poate sa aduca gaz in sat, nici sa bage apa curenta, nici sa asfalteze strazile. Acestea sunt elemente foarte serioase, care sunt luate in calcul atunci cand un profesor opteaza sau refuza sa predea la sat. Calitatea invatamantului rural nu este numai o problema a scolii, este o problema a societatii romanesti. Pentru a ameliora invatamantul in mediul rural este necesar un efort sincretic. Pe de alta parte, vreau sa spun ca trebuie sa fie si comunitatile rurale mult mai constiente de scoala lor, ceea ce in ultimii ani nu s-a mai constatat. Imi aduc aminte de scoala din sat, pe care am facut-o eu si care a fost in mare masura construita prin efortul comunitatii. Au adus lemnele din padure, au pus acoperisul, profesorii erau stimati, li se ofereau tot felul de facilitati, de la faptul marunt ca le dadea "Buna ziua" cu mai mult respect, pana la faptul ca li se tineau locurile in fata la autobuz cand faceau naveta. E un lucru important, oamenii vor sa fie pretuiti. Noi avem doua programe de reabilitare a invatamantului rural care prevad anul acesta reabilitarea a 150 de scoli din chirpici. E ceva, facem ceva, insa nu cred ca astfel se va rezolva problema invatamantului rural.Sunteti psiholog si psihoterapeut. Ce boli stimulate de tranzitie ati constatat?In momentul acesta este o incidenta masiva a depresiilor. Pe locul doi sunt tulburarile de tip anxios, mai ales atacurile de panica. Si depresiile si atacurile de panica se leaga intr-o anumita masura de ritmurile vietii pe care o traim, dar si de faptul ca oamenii nu si-au gasit anumite grile de valori in care sa creada, care sa ii ajute sa depaseasca momentele dificile ale vietii. Saracia ca atare nu este un element fundamental. Tranzitia face sa creasca frecventa atacurilor de panica, din cauza nesigurantei. Mereu te gandesti "Dumnezeule, maine o sa am loc de munca?" si aceasta cronica de lucruri marunte se sedimenteaza ca un fel de reziduu si la un moment dat devii anxios sau ai atacuri de panica din te miri ce. Un plus de confort si de bunastare nu inseamna neaparat un plus de fericire, ceea ce reiese dintr-un studiu recent american. Sunt multe cauze, eu regret acuma, lucrand aici nu mai am timp sa fac psihoterapie...Cat de confortabil va simtiti ca ministru? Au fost de la inceput acuze, din mai multe parti: in legatura cu echipa pe care ati format-o cu dl. Gorun, secretar de stat, al carui fiu castiga brusc un proiect... Apoi prezumtivul plagiat pe care l-ati fi comis in lucrarea "Psihologie cognitiva"...Este o practica, toata lumea trebuie sa respecte legea si daca oricare dintre noi, Gorun sau eu, incalca legea, trebuie sa dea socoteala. Deocamdata, din analizele pe care le-am facut pana acum nu a fost nici un fel de incalcare, fiul d-lui Gorun n-a primit grantul si nici nu a fost prejudiciat Ministerul Educatiei si Cercetarii. Consider o calomnie afirmatia ca as fi plagiat. Eu vreau inca o data sa relev atitudinea foarte corecta a comunitatii stiintifice, reprezentantii cei mai de seama au reactionat: cadrele didactice din Georgia, Bucuresti, Cluj, a reactionat toata lumea. M-am bucurat ca acum comunitatea stiintifica a reactionat solidar in fata unor acuze nedrepte si nedovedite. Probabil ca sunt si jocuri politice in spatele acestei calomnii. Eu apreciez faptul ca "Evenimentul zilei" macar si-a cerut scuze, chiar asa, in pagina 14, dar raman cu amaraciunea ca probitatea academica este batjocorita de oameni care nici nu stiu ce inseamna asta. Asadar, nu ma simt prea confortabil ca ministru. In mare masura am incercat sa rezolv probleme si mai putin sa raspund la atacuri. In final ceea ce este important sunt rezultatele pe care le lasi in urma ta in mod real, si abia in al doilea rand este importanta imaginea pe care o ai in media. Anul acesta a fost momentul cand s-a trecut de la retorica la realitate. Asta a fost toata miscarea. Sunt o serie de eforturi pe care le-am facut ca sa recuperez o parte din baza materiala a Ministerului Educatiei, prin recuperarea bazei Cutezatorii pe care incercam s-o recuperam. Sunt lucruri legate de analiza contractelor, obtinute prin influenta directa, sunt chestiuni legate de obtinerea cresterilor salariale pentru personalul didactic, multe eforturi mai ales ca acestea nu au fost prevazute in buget si atunci a trebuit sa facem eforturi substantiale.Trebuie sa va certati cu propriul guvern, cu primul ministru pentru acesti bani, fiindca totusi 4% din PIB nu-i destul.Este clar ca nu-i suficient. Trebuie sa spun insa ca noi venim pe un buget care a fost deja aprobat si care doar la rectificare bugetara mai poate suferi modificari. Ceea ce eu cred si am sustinut public este ca trebuie sa mergem pe minimum 6% din PIB, pentru ca altfel capacitatea institutionala de asimilare a fondurilor va fi foarte redusa. Atunci chiar trebuie sa obisnuim sistemul ca sa gestioneze corect banul. Sigur, banii aceia vor fi oricum absorbiti de sistem, dar vor fi prost gestionati. Si atunci e mult mai bine sa faci o crestere de la 3%, este cat e PIB pentru invatamant - 4% este cu toate fondurile publice, cu fondurile PHARE, imprumuturi de la Banca Mondiala s.a.m.d. - treptat.Invatamantul poate produce acel 2% in plus?Invatamantul ca atare nu poate produce 2% in plus, dar cred ca ajutoarele de stat care pana acuma s-au dus pentru a sustine unitati economice nerentabile, discutabile in performantele lor, trebuie redirectionate spre ceea ce este de viitor, cum ar fi scoala.Eu am avut pana acum discutii foarte rationale si dovada faptul ca pana la urma primul ministru a inteles necesitatea alocarii acestor fonduri pentru invatamant, in ciuda faptului ca ele nu erau prevazute in buget. A fost clar o vointa politica de a gasi o solutie pentru invatamant, pentru salariile profesorilor, e o premisa buna si ma bazez pe ea.