Testele nationale si bacalaureatul s-au încheiat cu chiu, cu vai. Despre modul în care s-au desfasurat si despre ce ar trebui schimbat în sistemul de învatamânt ne-a vorbit, în exclusivitate, fostul ministru al educatiei prof. univ. dr. Andrei Marga. - E normal ca în unele judete promovabilitatea sa fie de peste 90 la suta, iar în altele sa fie în jur de 60 la suta?- Diferentele la proportia aceasta nu sunt acceptabile. Sunt nefiresti. Cauza profunda o reprezinta dezordinea cu care sunt abordate examenele nationale. Din 2001, piesele introduse pentru credibilizarea examenelor s-au distrus continuu. Sa va dau câteva exemple. În primul rând, lotul de subiecte pe discipline era, initial, de 10 variante. Am vazut ca în 2001 s-a redus la trei. Or, se întelege ca daca reduci acest lot cresti probabilitatea ca cineva sa fraudeze si bineînteles ca ea s-a si petrecut. În al doilea rând, am spus-o si în 2001, nu e normal sa se care în provincie sase tone de subiecte. Nici Rusia nu cara pâna în Siberia sase tone, pentru ca nu e nevoie. Transmiterea poate fi directa. Se trage la sorti, se televizeaza în direct, iar acum mijloacele electronice sunt si mai dezvoltate. Exista internet. Mai departe. Noi, atunci, am interzis, de pilda, ca la liceele unde se organizeaza, de pilda, bacalaureatul sa mai intre cineva pe perioada în care se corecteaza lucrarile. În 2001, deja a început sa se relaxeze totul. Oricine putea intra la comisie. Cum sa va spun, lucrurile par mici. Va dau numai câteva exemple, pot sa va dau si altele. Sunt chestiuni de organizare care ele se practica oriunde în lume. Sigur ca încet, încet trebuie sa ajungem la situatia din Bavaria daca vrem. În care profesorii merg dupa-amiaza cu lucrarile subsuoara acasa, le corecteaza si nu primesc niciun telefon în legatura cu notarea candidatilor. Trebuie ajuns spre aceasta situatie.- Exista în prezent pârghii de fraudare a examenelor?- Sunt multe pârghii pentru ca un astfel de examen are componenta de a stabili subiectele, dar are, daca vreti, componenta transmiterii lor, are si componenta corectarii, a recoltarii probelor de la candidati. Are componenta administrarii acestor probe într-un mod corespunzator. Deci sunt multe componente. As spune însa urmatoarele lucruri. Totusi, primul, institutia care se ocupa de examen trebuie sa ramâna o institutie independenta. Nu merge cu subordonarea ei fata de nimeni, nici chiar fata de minister. Mai departe as pleda sa nu se mai permita interferenta nici a cumetrilor, nici a primarilor, nici a altor autoritati locale pe perioada examenelor, pentru ca daca facem o statistica vom fi poate uimiti cine are note mai mari. Sau nu vom fi uimiti, din pacate, când vom vedea ca se confirma ipoteza cea mai neagra. - Mai este relevant bacalaureatul în forma actuala? Mai poate fi el mentinut asa?- În traditia europeana, bacalaureatul ramâne un instrument puternic de sustinere a culturii generale. Daca noi l-am demonta, ar fi o greseala. stiu, acum multa lume se repede în bacalaureat sa fie demontat. Sa ne întelegem, Statele Unite au traditie fara bacalaureat, dar e o alta traditie culturala cu un framework, cu un cadru care e diferit. Noi nu putem prelua în acest punct, ca atare, experienta americana. Noi trebuie sa folosim experienta germana, sau italiana, sau franceza, sau austriaca si nu cred ca este o solutie sa coborâm prestigiul bacalaureatului sau, sa mergem mai departe, sa-l si demontam. Daca la minister ocuparea functiilor e asa de aleatoare, daca persoane atât de diletante iau decizii ca ministri, ca secretari de stat, sa nu ne miram ca starea educatiei e cum e. Nu doar bacalaureatul e problema învatamântului din România. Acum se vede bacalaureatul, dar problemele sunt foarte grave si în alte sectoare, si vedem cum se destrama institutii, se destrama moduri de comportament. Învatamântul nu mai are nicio viziune, nu mai are nicio conceptie. Or, eu ramân fidel al acestei idei: daca un cadru general e distrus, nici componentele nu functioneaza bine. Bacalaureatul trebuie conceput în legatura cu întreg învatamântul preuniversitar, si daca vreti cu sensul acestui învatamânt preuniversitar. Trebuie sa ne dumirim din nou ce vrem de la bacalaureat. E clar ca vrem un nivel de cultura generala, e clar ca acest nivel ar trebui discutat public cel putin într-o vara cu participarea cât mai larga a intelectualitatii si a omenilor care doresc sa participe la discutie. Deci, ceea ce lipseste, ca sa fiu foarte clar, este, sa nu folosesc termeni prea pretentiosi, o idee limpede despre ce vrem din învatamânt, ori aceasta idee e foarte confuza acum.