Presedintele Academiei Române a constatat ca limba româna s-a urâtit, ca românii manânca si jupoaie cuvintele. Pentru un grai corect si frumos, academicienii au lansat acum opt luni a doua editie a Dictionarului ortografic, ortoepic si morfologic, care a stat la baza editarii noii Gramatici. Ministerul Educatiei sfideaza "Constitutia" revizuita a limbii române si refuza sa o respecte, pe motiv ca bugetul nu permite. Timp de patru ani de-acum încolo, responsabilii cu educatia tinerei generatii vor sa lase manualele neschimbate. Vor ca elevii sa învete din carti cu reguli gramaticale vechi, dar sa dea examene dupa reguli gramaticale noi. Astfel, Gigel, Costel si altii ca ei vor citi din cartea de româna ca e bine sa scrii "nici o", iar la examen vor fi taxati pentru ca nu au scris legat. Schimbarea normelor ortografice, ortoepice si morfologice mai arata înca o data cât de mult se preocupa Ministerul Educatiei de calitatea cartilor din care învata copiii. De când au aparut manualele alternative, n-a trecut un an fara scandal. Au aparut fie carti de istorie care insistau pe buzele senzuale ale lui Decebal si pe freza inconfundabila a Andreei Esca, fie manuale de geografie în care vârfurile Carpatilor apareau cu altitudini diferite. În ultimii ani, la licitatiile pentru manuale, pretul a zdrobit continutul. Ministerul Educatiei, mereu cu pusculita goala, a încurajat achizitionarea de manuale la pretul hârtiei igienice. Cum e pretul, asa e si calitatea: tipar prost, ilustratii neatractive, autori anonimi. Statul zice ca face economie, dar îi prosteste fara niciun pic de jena pe elevi si pe parinti. Editurile, care câstiga o licitatie cu un manual la un pret mic, îsi scot banii din caietele speciale, ce sunt de 3-4 ori mai scumpe. Manualul e scris în asa fel încât sa-i faca pe dascali sa le ceara copiilor caietul special, pe care îl platesc, evident, parintii. Unele edituri s-au saturat de acest sport si au iesit din joc. Asa se face ca la recenta licitatie organizata de Ministerul Educatiei s-au depus oferte doar pentru 50 de discipline din cele 254 scoase la concurs. Un calcul babesc arata ca, la toamna, peste 204 discipline obligatorii se vor preda fara un manual pe banca. Cei ce conduc învatamântul românesc se apara de fiecare data cu teoriile educationale care sustin ca manualul nu trebuie sa fie singura sursa de învatare pentru elev. Aceste teorii sunt de luat în seama daca în bibliotecile scolii ar exista, pe lânga "Povestile nemuritoare" jerpelite de zecile de generatii care le-au rasfoit, si ultimele enciclopedii, dictionare, atlase iesite de sub tipar. Zeci de mii de elevi nu au nici macar posibilitatea sa se documenteze de pe internet, atunci când profesorul le cere sa rezolve o tema. Într-un sistem de învatamânt în care manualul e principala sursa de dobândire a cunostintelor, sa vii sa spui ca e o cheltuiala inutila adaptarea cartilor la noile norme gramaticale impuse de Academie, sa nu te preocupi de continutul stiintific înseamna o iresponsabilitate totala. Vom avea prima generatie instruita dintr-o gramatica devenita agramata.