Pedagogia moderna este din ce in ce mai influentata de cercetarile de neuro-fiziologice recente ce dau rezultate remarcabile pentru optimizarea actiunilor in favoarea copiilor pentru a-si dezvolta potentialele.
Conform acestor cercetari se poate stabili calitativ faptul ca dezvoltarea creierului la copii se face in conformitate cu presiunea informationala a mediului ambient care provoaca utilizarea selectiva a potentialului cerebral.
In acest sens formarea retelelor neuronale care creeaza cadrul specific de formare a abilitatilor este direct dependenta de informatia externa sociala. Mecanismele de copiere ce actioneaza la copilul de vârsta foarte mica si mica impulsioneaza formarea de retele neuronale pentru neuronii care au specificitate in directia adaptarii evolutive la acel tip de informatie. Partea realmente dramatica este ca neuronii neutilizati dispar in cazul neutilizarii („use it or lose it”, ”ori ii folosesti, ori ii pierzi”).
Astfel, in primul an de viata copilul pierde aproximativ jumatate din neuronii cu care s-a nascut, pe cei care nu au fost intrebuintati in mecanismele de copiere sociala. Acest mecanism paradoxal face ca mecanismele culturale sa devina un factor modelator permanent al personalitatii si abilitatilor copiilor.
Daca in primele luni de viata copilul asculta muzica complexa, calma, profunda si polifonica, mai târziu acesta va dezvolta caracteristici de personalitate induse de muzica pe care a ascultat-o precum: inteligenta complexa, personalitate echilibrata, maturitatea in aprecierea situatiilor, toleranta la diversitate si la ambiguitatea relationarilor multiple.
Daca informatia motrica si senzitiva este complexa si diversa copilul va dezvolta ulterior capacitatea de a remarca detalii fine si similaritati comportamentale. in caz contrar, puterea de observatie va fi scazuta, ceea ce-i va afecta abilitatile intelectuale sau capacitatea de coordonare in timpul activitatilor zilnice.
Informatia senzoriala primara induce intarirea retelelor neuronale in curs de formare in asa fel incât la vârste mici da amprenta de nesters a personalitatii. Dat fiind ca aceste caracterstici induse de cultura familiala si sociala se imprima la vârste la care nu sunt inca formate mecanismele logicii analitice verticale sau laterale, copilul va lua experienta initiala ca pe un set de axiome pe care le va respecta toata viata, fara sa le judece.
Intregul ansamblu de amprentare culturala este de un dramatism extrem din cauza faptului ca tot ce nu este folosit in dezvoltarea personalitatii este distrus ca inutil si foarte greu mai poate fi recuperat partial mai târziu. Din aceasta cauza copiii la vârsta scolara au o foarte mare diversitate tipologica corespunzatoare unei mari diversitati de stiluri de invatare.
Daca nu sunt respectate stilurile de invatare de catre educator, invatator, profesor, aceasta conduce la incetinirea functionarii retelelor neuronale formate initial, implicit la sacrificarea acestora si la o descrestere a potentialului intelectual si de dezvoltare a abilitatilor mentale a copiilor.
Pe de alta parte, tot cercetarile de neuro-fiziologice arata ca in cazul in care copilul sau chiar adultul este auto-motivat sa invete ceva nou si interesant reteaua neronala se poate reface prin adaugarea de noi neuroni obtinuti din celule stem ce migreaza catre zona de maxima solicitare. Astfel pasiunea, bucuria descoperirii noului, aventura cunoasterii si libertatea spargerii granitelor cunoasterii practicate in scoala sau individual de catre un copil duce la o extraordinara revitalizare a abilitatilor acestuia si la o crestere puternica a nivelului de potential mental.
Aceste doua rezultate arata ca influenta unor informatii vii, interesante pasionante si a unui stil de lucru cald, apropiat, activ si dinamic, novativ si necesar in care feedback-ul cu copiii este permanent si pe plan de comunicare directa naturala de pozitii ierarhice, duce la o extraordinara crestere a performantelor elevilor, initial posibil sub-utilizati sau gresit orientati, constienti de propriile limite sau plini de complexe de inferioritate, corespunzatoare de altfel starii reale a matricii neuronale proprii ce a fost puternic traumatizata in timp prin socuri emotionale sub aspectul lansarii noului prin introducerea artificiala a unor caracteristici ce nu corespundeau procesului natural de dezvoltare specific vârstei lor si mai ales printr-o impunere fortata a unor sabloane de gândire ce erau contradictorii nevoilor lor de dezvoltare a personalitatii.
Autor: Prof. Dr. Florian Colceag, Presedinte IRSCA Gifted Education supradotati.ro, giftededu.org, Presedinte EDUGATE, edu-gate.ro , MA in Education, specializare Gifted Education, University of Utah, SUA; Expert intern ional în educ ia excelenţei; membru ECHA, WCGTC, Asia Pacific Federation of the WCGTC; membru Clubul de la Roma; membru AUSTEGA, etc.
Conform acestor cercetari se poate stabili calitativ faptul ca dezvoltarea creierului la copii se face in conformitate cu presiunea informationala a mediului ambient care provoaca utilizarea selectiva a potentialului cerebral.
In acest sens formarea retelelor neuronale care creeaza cadrul specific de formare a abilitatilor este direct dependenta de informatia externa sociala. Mecanismele de copiere ce actioneaza la copilul de vârsta foarte mica si mica impulsioneaza formarea de retele neuronale pentru neuronii care au specificitate in directia adaptarii evolutive la acel tip de informatie. Partea realmente dramatica este ca neuronii neutilizati dispar in cazul neutilizarii („use it or lose it”, ”ori ii folosesti, ori ii pierzi”).
Astfel, in primul an de viata copilul pierde aproximativ jumatate din neuronii cu care s-a nascut, pe cei care nu au fost intrebuintati in mecanismele de copiere sociala. Acest mecanism paradoxal face ca mecanismele culturale sa devina un factor modelator permanent al personalitatii si abilitatilor copiilor.
Daca in primele luni de viata copilul asculta muzica complexa, calma, profunda si polifonica, mai târziu acesta va dezvolta caracteristici de personalitate induse de muzica pe care a ascultat-o precum: inteligenta complexa, personalitate echilibrata, maturitatea in aprecierea situatiilor, toleranta la diversitate si la ambiguitatea relationarilor multiple.
Daca informatia motrica si senzitiva este complexa si diversa copilul va dezvolta ulterior capacitatea de a remarca detalii fine si similaritati comportamentale. in caz contrar, puterea de observatie va fi scazuta, ceea ce-i va afecta abilitatile intelectuale sau capacitatea de coordonare in timpul activitatilor zilnice.
Informatia senzoriala primara induce intarirea retelelor neuronale in curs de formare in asa fel incât la vârste mici da amprenta de nesters a personalitatii. Dat fiind ca aceste caracterstici induse de cultura familiala si sociala se imprima la vârste la care nu sunt inca formate mecanismele logicii analitice verticale sau laterale, copilul va lua experienta initiala ca pe un set de axiome pe care le va respecta toata viata, fara sa le judece.
Intregul ansamblu de amprentare culturala este de un dramatism extrem din cauza faptului ca tot ce nu este folosit in dezvoltarea personalitatii este distrus ca inutil si foarte greu mai poate fi recuperat partial mai târziu. Din aceasta cauza copiii la vârsta scolara au o foarte mare diversitate tipologica corespunzatoare unei mari diversitati de stiluri de invatare.
Daca nu sunt respectate stilurile de invatare de catre educator, invatator, profesor, aceasta conduce la incetinirea functionarii retelelor neuronale formate initial, implicit la sacrificarea acestora si la o descrestere a potentialului intelectual si de dezvoltare a abilitatilor mentale a copiilor.
Pe de alta parte, tot cercetarile de neuro-fiziologice arata ca in cazul in care copilul sau chiar adultul este auto-motivat sa invete ceva nou si interesant reteaua neronala se poate reface prin adaugarea de noi neuroni obtinuti din celule stem ce migreaza catre zona de maxima solicitare. Astfel pasiunea, bucuria descoperirii noului, aventura cunoasterii si libertatea spargerii granitelor cunoasterii practicate in scoala sau individual de catre un copil duce la o extraordinara revitalizare a abilitatilor acestuia si la o crestere puternica a nivelului de potential mental.
Aceste doua rezultate arata ca influenta unor informatii vii, interesante pasionante si a unui stil de lucru cald, apropiat, activ si dinamic, novativ si necesar in care feedback-ul cu copiii este permanent si pe plan de comunicare directa naturala de pozitii ierarhice, duce la o extraordinara crestere a performantelor elevilor, initial posibil sub-utilizati sau gresit orientati, constienti de propriile limite sau plini de complexe de inferioritate, corespunzatoare de altfel starii reale a matricii neuronale proprii ce a fost puternic traumatizata in timp prin socuri emotionale sub aspectul lansarii noului prin introducerea artificiala a unor caracteristici ce nu corespundeau procesului natural de dezvoltare specific vârstei lor si mai ales printr-o impunere fortata a unor sabloane de gândire ce erau contradictorii nevoilor lor de dezvoltare a personalitatii.
Autor: Prof. Dr. Florian Colceag, Presedinte IRSCA Gifted Education supradotati.ro, giftededu.org, Presedinte EDUGATE, edu-gate.ro , MA in Education, specializare Gifted Education, University of Utah, SUA; Expert intern ional în educ ia excelenţei; membru ECHA, WCGTC, Asia Pacific Federation of the WCGTC; membru Clubul de la Roma; membru AUSTEGA, etc.
