Anul scolar incepe din nou in criza. Multe scoli sunt intr-o stare precara, multi elevi sunt obligati sa se inghesuie in clase de imprumut pana la finalizarea infinitelor lucrari de reabilitare. Din 23.000 de scoli, 9.000 raman inchise. Rechizitele sunt scumpe, profesorii prea putini si, traditional, in prag de greva.
Cel mai grav este insa ca anul scolar incepe tot cu programe nereformate, care taie orice sansa de crestere a calitatii invatamantului.
Si anul acesta elevii vor sta la scoala cu mult mai multe ore decat ar fi normal si eficient, si vor fi indopati cu informatii neimportante, de care nu vor avea niciodata nevoie.
Imbacseala din aceste programe este probabil principala sursa a mediocritatii in care se scufunda societatea romaneasca.
Efectele sunt insa chiar mai grave decat atat si vizeaza chiar sanatatea fizica si mintala a elevilor.
DSP a atras deja atentia ca suprasolicitarea elevilor provoaca insomnii, stres si, in cele din urma, dezechilibre emotionale care, uneori, se sfarsesc prin tentative de sinucidere.
Greutatea prea mare a ghiozdanelor (pana la 10 kilograme fata de maximum 2,5 recomandate) le deformeaza elevilor coloana vertebrala. Lipsa timpului liber ii indeparteaza de sport si ii apropie de obezitate si diabet, ii indeparteaza de lectura si ii apropie de distractii facile.
Din cauza balastului de cunostinte, elevii nu mai au timp sa invete si sa fie invatati esentialul - sa gandeasca, sa citeasca, sa aplice, sa sintetizeze, sa comunice.
Profesorii sunt constienti de acest lucru, Ministerul Educatiei, cat de mediocru o fi, trebuie sa fi inteles si el, intr-un final, acest lucru.
Recent, chiar Ministerul Sanatatii a cerut imperativ cateva schimbari in scoli, in frunte cu scurtarea programului zilnic al elevilor, ceea ce ar implica o reducere a programelor.
Si totusi nimeni nu face nimic. De ce oare?
Din indolenta, din incompetenta, dar si pentru ca elevii cara cu spatele, in kilogramele inutile din ghiozdanele lor, o multime de afaceri.
Toate programele inseamna pagini si pagini de maculatura: manuale, culegeri, brosuri etc., cu atat mai multe cu cat materia este mai extinsa.
Pai sa fie atunci cat mai multa, sa tiparim cat mai mult, sa vindem cat mai mult, sa avem profit cat mai mare! Ce mai conteaza ca-i strivim astfel pe elevi?
Ne plangem apoi ca sunt prea putini profesori. Daca s-ar reduce programele, ei ar fi suficienti si poate ar putea avea si salarii mai mari.
Selectia lor ar fi mai riguroasa si la catedra nu ar ajunge o multime de nulitati sau persoane instabile psihic.
Dar cine-si doreste calitate? Sa fie destule posturi sa fie toata lumea multumita!
Starea scolilor nu este nici ea straina de marile afaceri, de aceasta data ale autoritatilor locale. Lucrarile de reabilitare, pe bani multi, veniti in parte de la Banca Europeana de Investitii, au fost incredintate de multe ori unor firme incapabile sa le duca la bun sfarsit.
Fiecare si-a luat partea, iar elevii au ramas fara sali de clase. Numai in Bucuresti, 10 la suta dintre acesti elevi sunt in aceasta situatie.
Marile afaceri nu ocolesc nici invatamantul prescolar. Numarul mic de gradinite de stat a dat un avant extraordinar gradinitelor particulare la care parintii recurg de voie de nevoie.
Cu programe mai reduse, dar cunostinte mai aprofundate, in scoli bine dotate si calitatea invatamantului ar creste, cu siguranta.
Generatiile de absolventi ar fi mai competitive, studentii ar fi mai buni si viitorii licentiati la fel. Ar putea incepe sa conteze daca ai sau nu carte si poate ca atunci abandonul scolar ar fi cu mult mai redus decat acum cand in unele zone rurale ajunge chiar la 50 la suta.
Deocamdata insa, nimeni nu pare sa mai creada cu adevarat in importanta unei educatii solide. Nici parintii, nici elevii. Iar Ministerul Educatiei se balaceste in propria mediocritate si incompetenta, extrem de profitabila pentru cei descurcareti.
Sursa: Ziare.com
Cel mai grav este insa ca anul scolar incepe tot cu programe nereformate, care taie orice sansa de crestere a calitatii invatamantului.
Si anul acesta elevii vor sta la scoala cu mult mai multe ore decat ar fi normal si eficient, si vor fi indopati cu informatii neimportante, de care nu vor avea niciodata nevoie.
Imbacseala din aceste programe este probabil principala sursa a mediocritatii in care se scufunda societatea romaneasca.
Efectele sunt insa chiar mai grave decat atat si vizeaza chiar sanatatea fizica si mintala a elevilor.
DSP a atras deja atentia ca suprasolicitarea elevilor provoaca insomnii, stres si, in cele din urma, dezechilibre emotionale care, uneori, se sfarsesc prin tentative de sinucidere.
Greutatea prea mare a ghiozdanelor (pana la 10 kilograme fata de maximum 2,5 recomandate) le deformeaza elevilor coloana vertebrala. Lipsa timpului liber ii indeparteaza de sport si ii apropie de obezitate si diabet, ii indeparteaza de lectura si ii apropie de distractii facile.
Din cauza balastului de cunostinte, elevii nu mai au timp sa invete si sa fie invatati esentialul - sa gandeasca, sa citeasca, sa aplice, sa sintetizeze, sa comunice.
Profesorii sunt constienti de acest lucru, Ministerul Educatiei, cat de mediocru o fi, trebuie sa fi inteles si el, intr-un final, acest lucru.
Recent, chiar Ministerul Sanatatii a cerut imperativ cateva schimbari in scoli, in frunte cu scurtarea programului zilnic al elevilor, ceea ce ar implica o reducere a programelor.
Si totusi nimeni nu face nimic. De ce oare?
Din indolenta, din incompetenta, dar si pentru ca elevii cara cu spatele, in kilogramele inutile din ghiozdanele lor, o multime de afaceri.
Toate programele inseamna pagini si pagini de maculatura: manuale, culegeri, brosuri etc., cu atat mai multe cu cat materia este mai extinsa.
Pai sa fie atunci cat mai multa, sa tiparim cat mai mult, sa vindem cat mai mult, sa avem profit cat mai mare! Ce mai conteaza ca-i strivim astfel pe elevi?
Ne plangem apoi ca sunt prea putini profesori. Daca s-ar reduce programele, ei ar fi suficienti si poate ar putea avea si salarii mai mari.
Selectia lor ar fi mai riguroasa si la catedra nu ar ajunge o multime de nulitati sau persoane instabile psihic.
Dar cine-si doreste calitate? Sa fie destule posturi sa fie toata lumea multumita!
Starea scolilor nu este nici ea straina de marile afaceri, de aceasta data ale autoritatilor locale. Lucrarile de reabilitare, pe bani multi, veniti in parte de la Banca Europeana de Investitii, au fost incredintate de multe ori unor firme incapabile sa le duca la bun sfarsit.
Fiecare si-a luat partea, iar elevii au ramas fara sali de clase. Numai in Bucuresti, 10 la suta dintre acesti elevi sunt in aceasta situatie.
Marile afaceri nu ocolesc nici invatamantul prescolar. Numarul mic de gradinite de stat a dat un avant extraordinar gradinitelor particulare la care parintii recurg de voie de nevoie.
Cu programe mai reduse, dar cunostinte mai aprofundate, in scoli bine dotate si calitatea invatamantului ar creste, cu siguranta.
Generatiile de absolventi ar fi mai competitive, studentii ar fi mai buni si viitorii licentiati la fel. Ar putea incepe sa conteze daca ai sau nu carte si poate ca atunci abandonul scolar ar fi cu mult mai redus decat acum cand in unele zone rurale ajunge chiar la 50 la suta.
Deocamdata insa, nimeni nu pare sa mai creada cu adevarat in importanta unei educatii solide. Nici parintii, nici elevii. Iar Ministerul Educatiei se balaceste in propria mediocritate si incompetenta, extrem de profitabila pentru cei descurcareti.
Sursa: Ziare.com
