Pentru un cadru didactic, relatia cu parintii elevilor trebuie sa fie una la fel de strans legata cum este si cea cu elevii sai.Educatia copiilor este punctul comun al acestei interrelationari. Parintele are interesul ca si copilul/copiii sai sa invete si sa fie incurajati spre invatatura nu doar acasa ci si la scoala.

La randul sau, dascalul are satisfactia ca, in urma unui timp acordat elevilor si a unei griji asemanatoare cu cea parinteasca, elevii vor invata in primul rand sa se adapteze regulilor societatii din care fac parte si mai apoi vor invata lucruri de baza care sa-i ajute in a face pasi importanti in lumea adultilor. Cadrele didactice au o mare parte a meritului de a oferi societatii OAMENI de baza, oameni cu capacitatea de a discerne binele de rau, ceea ce e corect de ceea ce e necesar, ceea ce e normal de ceea ce trebuie.

Dascalul observa cand se petrece ceva cu copilul si este de datoria sa, morala ce-i drept, sa alarmeze parintii in cazul in care constata ca ii este afectata viata de scolar sau relatiile cu ceilalti colegi. Relatia sa cu parintii trebuie sa fie una deschisa, insa nu trebuie depasite anumite limite. Cu cat dascalul se apropie mai mult de parintii vreunuia dintre elevi si se dezvolta o relatie de prietenie, vizibila, cu atat in mintea copilului se naste ideea ca este favorizat intrucat “mama se intelege bine cu prof / dirig “.

Scopul unei bune comunicari cu parintii nu este acela de a incuraja copilul sa-si ia avant si sa-si bazeze iertarea greselilor pe relatia dumneavoastra cu parintii. Scopul acestei bune relatii este de a gasi solutii cat mai bune pentru copiii in cauza.

Rolul dascalului este de a observa si aprecia sau sanctiona comportamentele copiilor in functie de modul in care acestea ii influenteaza educatia.

Vezi si:
Probleme de comunicare dascal-parinti
Ce discutam cu parintii?