label Ghid pedagogic autorenew 2025-10-17, 22:26
De cele mai multe ori copiii singuri la parinti pot fi caracterizati ca fiind egocentrici, dependenti si temperamentali. Totusi, familiile mici, in general, si optiunea unui singur copil cresc in popularitate.

Copilul singur la parinti are sanse foarte mari sa fie dependent de parinti si sa fie extrem de rasfatat. De cele mai multe ori el nu este doar protejatul parintilor ci si al bunicilor. Acestia vor face tot posibilul ca „micului print” sa nu ii lipseasca nimic. Asa ca, acest copil nu va sti sa se comporte in grup cu ceilalti copii si nu va intelege ca e frumos sa-si imparta cu altii bunurile. In acelasi timp, pentru acest copil cuvantul „concurent nu are o definitie clara, el nestiind ce inseamna a pierde un joc sau a-ti astepta randul.

Copilul unic, care de cele mai multe ori are parte de toata atentia acasa, trebuie ajutat sa isi faca prieteni intrucat in educatia sa exista o problema care il poate impiedica sa-si faca apropiati: el are impresia ca i se cuvine, indiferent despre ce este vorba. In majoritatea cazurilor, acesti copii au prieteni imaginari, astfel ca ei au tendinta aproape innascuta de a nu-si asuma responsabilitatea, de a arunca vina pe oricine altcineva.

Trebuie facut astfel incat sa se apropie de el un alt copil cu care se aseamana cel mai mult. Cum? Pornind de la asezarea copiilor in banci sau pe randuri pana la antrenarea lor in diverse jocuri, exercitii pe grupe, echipe, randuri etc. Avand in vedere ca dascalii pot privi si in sufletul copiilor, probabil ca modul in care vor fi grupati va fi unul in care similaritatea sa fie caracteristica de baza a acelui grup.

label Ghid pedagogic autorenew 2025-10-17, 22:26
De cele mai multe ori copiii singuri la parinti pot fi caracterizati ca fiind egocentrici, dependenti si temperamentali. Totusi, familiile mici, in general, si optiunea unui singur copil cresc in popularitate.

Copilul singur la parinti are sanse foarte mari sa fie dependent de parinti si sa fie extrem de rasfatat. De cele mai multe ori el nu este doar protejatul parintilor ci si al bunicilor. Acestia vor face tot posibilul ca „micului print” sa nu ii lipseasca nimic. Asa ca, acest copil nu va sti sa se comporte in grup cu ceilalti copii si nu va intelege ca e frumos sa-si imparta cu altii bunurile. In acelasi timp, pentru acest copil cuvantul „concurent nu are o definitie clara, el nestiind ce inseamna a pierde un joc sau a-ti astepta randul.

Copilul unic, care de cele mai multe ori are parte de toata atentia acasa, trebuie ajutat sa isi faca prieteni intrucat in educatia sa exista o problema care il poate impiedica sa-si faca apropiati: el are impresia ca i se cuvine, indiferent despre ce este vorba. In majoritatea cazurilor, acesti copii au prieteni imaginari, astfel ca ei au tendinta aproape innascuta de a nu-si asuma responsabilitatea, de a arunca vina pe oricine altcineva.

Trebuie facut astfel incat sa se apropie de el un alt copil cu care se aseamana cel mai mult. Cum? Pornind de la asezarea copiilor in banci sau pe randuri pana la antrenarea lor in diverse jocuri, exercitii pe grupe, echipe, randuri etc. Avand in vedere ca dascalii pot privi si in sufletul copiilor, probabil ca modul in care vor fi grupati va fi unul in care similaritatea sa fie caracteristica de baza a acelui grup.