label Ghid pedagogic autorenew 2025-10-17, 22:26
Alcoolismul este o boala de familie intrucat sufera atat cel care consuma si este dependent de alcool si aproape in egala masura sau poate chiar mai mult sufera partenerul de casnicie, sotul sau sotia si nu in ultimul rand copiii.

Copiii de alcoolici pot juca patru "roluri". Trei dintre aceste roluri sunt admirate de necunoscatori, in timp ce ultimul este blamat deoarece acestia nu vad adevarata fata a rolurilor si nu inteleg dezastrele sufletesti produse de maturizarea timpurie.

1. "Copilul hiperresponsabil" este un rolul caricatural al unui parinte care tine gospodaria. Este vorba de o inversare de roluri, in care copilul joaca rolul adultului. In acest caz, conducand activitatile casei, devine independent si capata incredere in sine. Insa acest copil nu stie ce inseamna a fi protejat si iubit, iar sarcinile interminabile ii rapesc complet copilaria. De regula va avea probleme in relatiile afective ulterioare.

2. "Copilul adaptabil" este un rol caricatural de copil ascultator. El va incearca sa supravietuiasca conformandu-se la ceea ce i se cere, insa fara a se implica emotionala sau in rezolvarea de situatii. Nu se exprima, nu se plange, nu participa - doar executa ce i se ordona. Acest comportament artificial nu duce decat la o dezvoltare emotionala incompleta. Ca adulti, copiii acestia vor fi manipulati, devenind victime in viata sociala si de familie.



3. "Copilul conciliant" este un rolul caricatural de mama. Este un copil bun, altruist, care proiecteaza asupra celorlalti nevoia sa de consolare. Are o grija obsedanta de a nu rani sufleteste. Afectuos, sensibil, ascultator, are o capacitate impresionanta de a-i ajuta pe altii.

4. "Copilul problema" este un rol caricatural de copil rau. Sunt afectati si revoltati de mici de ceea ce se intampla in familie. Sunt rebeli acasa si la scoala, au frecvente izbucniri temperamentale, uneori comportament delicvent, dar nu trebuie uitat ca sunt niste mari suferinzi.

Copii de alcoolici dezvolta inhibitii. Astfel ca rusinea si frica de posibile consecinte ii determina sa vorbeasca foarte rar si foarte putin despre grijile si suferintele lor, desi ei resimt acut nevoia de confesiune.

Acesti copii nu cred si nu se incred in nimeni, dar mai ales in parinti, pentru ca acestia s-au dovedit imprevizibili si i-au obisnuit doar cu promisiuni neonorate. Ei sunt victime disperate si derutate ale alcoolismului, care au nevoie de o mare cantitate de comunicare, intelegere si ajutor.