Ce facem in cazul in care un copil adoptat isi aminteste de parintii sai naturali? E bine ca parintii adoptivi sa-i spuna copilului ca parintii naturali i-au vrut binele si de aceea l-au dat spre adoptie.

“Copiii adoptati la varste mai marisoare vor avea mai multe probleme decat cei adoptati cand erau bebelusi. Daca au amintiri despre parintii lor, sigur se vor simti oarecum atasati, ceea ce poate complica putin lucrurile pentru parintii adoptivi, dar aceasta nu este o problema de netrecut.

Cu un dram de rabdare, dragoste si intelegere, copiii pot fi ajutati sa se integreze in noua lor familie. Exista doua feluri de copii adoptati la varste mai mari: cei ce sunt recunoscatori ca au fost luati intr-o familie iubitoare si cei ce sunt atat de constienti de sansa pe care au avut-o incat dau in perfectionism si se vor stradui in permanenta sa fie absolut perfecti, ca nu cumva sa mai fie abandonati sau dati altcuiva. Ei vor vrea sa ramana cu dumeavoastra si vor face tot ce sunt ei in stare pentru a va face fericiti.

Exista si posibilitatea ca un copil adoptat la o varsta mai mare sa fie furios pe parintii naturali si sa aiba mai putina incredere in cei adoptivi, ceea ce ii va determina sa se poarte urat. In ciuda unor comportamente complet opuse, radacinile lor sunt comune: teama de a nu fi abandonati inca o data.