Parintii, in dorinta lor de a face totul, absolut totul pentru copiii lor-mai ales adoptivi-, cateodata sunt orbiti si lipsiti de obiectivitate, se intampla sa nu vrem sa vada semne, lucruri care se intampla cu copiii lor.

Nu trebuie uitat ca cei mici, daca au fost infiati de bebelusi, au stat numai cu parintii adoptivi , au fost protejati si au inceput sa isi formeze personalitatea, in functie de cum i-au format acestia.

Totusi, undeva, ascuns sta ADN-ul lor, care periodic “scoate capul” si ne intrebam “oare de ca face asa?” sau “oare ce are?”. Cand este copilul natural se gasesc explicatii de genul: a, pai seamana cu matusa, mama, bunica.

Daca copilul a fost adoptat la o varsta mai mare, atunci atentia trebuie sa fie maxima! Pentru ca acel copil a crescut in medii diferite, a fost parasit, abandonat, si chiar mic fiind, el a inregistrat toate acele schimbari. Nu putem sti ce s-a intamplat cu el si ce amintiri are, ele putand fi chiar placute