Fiecare parinte stie ca la un moment dat vine o varsta cand cel mic tanjeste dupa un partener de joaca necuvantator. Decizia ii apartine in totalitate, indiferent de rugamintile fierbinti ale odraslei, promisiuni nesfarsite si certuri interminabile.

DA
-Un animal poate reprezenta in cele mai multe cazuri un substitut excelent al celui mai bun prieten, fiind cel mai drag confesor, si in acelasi timp partenerul de joaca ideal al copilului. Astfel, mai tarziu acesta nu va intampina probleme in ceea ce priveste exprimarea sentimentelor si, indeosebi, socializarea cu ceilalti. Deasemenea, se stimuleaza constientizarea responsabilitatii.

-Este demonstrat faptul ca in prezenta unui animal de companie imunitatea celor mici atinge cote maxime, reducand drastic riscul gripei si racelilor.

-In cazul unui caine, plimbarile prin parc implica un mare consum de energie, fiind astfel exclusa dezvoltarea sedentarismului prematur.



NU
-Efortul depus pentru ingrijirea unui animal de casa depaseste uneori posibilitatile financiare ale familiei. Din acest considerent, nu trebuie neglijata asigurarea unei alimentatii potrivite, vaccinuri, controluri regulate la veterinar, plasarea la o cunostinta in perioada de concediu, etc.

-Durata medie de viata a pisicilor si cainilor este intre 13 si 15 ani. Disparitia animalului iubit va avea cu siguranta efecte pe viitor, iar acestea nu trebuie trecute cu vederea.

POATE
-Responsabilitatile care implica ingrijirea prietenului necuvantator pot fi distribuite in mod egal tututor membrilor familie, neexistand motive de nemultumire in ceea ce priveste aglomerarea timpului liber, epuizarea tuturor resurselor de energetice etc.

-Copii pot contribui, simbolic, la hrana necuvantatoarelor. Astfel, constientizarea efortului este maxim, iar multumirea parintilor este de neegalat.

Vezi si:
Copilul meu la scoala
Copilul meu acasa
Dezvoltarea copilului