Daca atunci cand este mic, copilul dumneavoastra are un prieten imaginar, atunci cand creste, aceasta poate deveni o problema ceva mai delicata.

Aceasta “prezenta” in viata sa - a unui prieten pe care nu-l poate vedea, asculta sau intelege, este pentru ca ii lipseste ceva in viata sa. Dar de ce nu prieteni reali?

Prieteni imaginari au 65% dintre copii pentru ca acestia ii pot ajuta sa faca fata stresului vietii cotidiene printr-o modalitate recreativa. Atunci cand copiii merg la scoala si incep sa isi faca prieteni adevarati, cand se simt atrasi de aceste relatii noi, ii vor parasi pe amicii imaginari.

Prietenii imaginari ocupa roluri diferite, de exemplu copiii se simt cateodata singuri si un prieten imaginar sau un partener de joaca poate compensa aceasta singuratate. Alteori, copiii se ingrijoreaza vazand ca toata familia se preocupa de boala bunicii. Va muri?

Este bine, deci, sa aiba un prieten imginar caruia sa-i impartaseasca nelinistea. Insa exista si situatii in care copilasilor le place sa blameze prietenul imaginar pentru accidentele care se produc: vaza cu flori a mamei s-a spart si prietenul imaginar este vinovatul.

Rolul parintilor in aceasta situatie este unul cu adevarat important. Unora le place sa participe: sa se bucure de gustare sau sa devina astronaut. Acest lucru pare a fi foarte amuzant si…de ce nu am putea fi noi prietenii adevarati ai copilului?

Este foarte important sa respectati imaginatia copilului, dar fara sa luati parte la asta si sa acceptati acest lucru ca o etapa normala a procesului dezvoltarii sale. Copiii au nevoie de sustinere intr-o incercare dificila: sa creasca.