La un moment dat, in general in preajma varstei de 3 ani, copiii descopera banii. Ei trag concluzia ca este nevoie de “banutii stralucitori” din portofelul mamei pentru a primi jucaria pe care si-o doresc.

Ei stiu ca banii sunt recompense, ca au putere, dar nu cunosc valoarea lor. Majoritatea copiilor stiu ca daca se roaga suficient de mult de parinti, indiferent de pret, mai devreme sau mai tarziu acestia ii vor indeplini dorintele sii ii vor achizitiona jucaria mult dorita.

Alocatia de stat este un drept universal al copiilor, insa acestia trebuie educati inspre a privi “banutii lor“ ca pe mijloace prin care parintii le satisfac atat dorintele cat si necesitatile educationale. Copilul nu trebuie sa priveasca banul in sine ca pe o “recompesa” a faptului ca invata sau ca este cuminte. Achizitionarea jucariei sau cartii preferate este recompensa lui.

Copilul are dreptul la alocatie asa cum are dreptul la educatie. Insa daca ii dam bani de buzunar prichindelului aflat la varsta scolara, sa nu uitam sa avem permanent un control al destinatiei lor, dar cu blandete, pentru a nu-l brusca pe copil si a-l face sa ne minta.

Exista diverse metode de a discuta cu el astfel incat sa nu se simta “controlat”, iar rezultatele vor fi mai mult decat satisfacatoare. De exemplu: “Ia spune-mi, mami, ti-au ajuns banii astazi la teatru? Ti-au ramas si pentru un suc, sau i-ai cheltuit pe bilet?” sau: “Mai ai nevoie de bani pentru maine la scoala sau ti-au ramas din cei de azi?” sau: “Banii acestia sunt pentru toata saptamana, ai grija de ei, vezi cum ti-i imparti, pentru ca nu am de unde sa-ti dau altii pana la salariu!”

Ca o concluzie, trebuie retinut ca intotdeauna trebuie sa avem control asupra banilor copiilor nostri, pentru a nu fi pusi in situatia de a afla, intr-o zi, ca au fost cheltuiti in alte scopuri (droguri, tigari, alcool) si sa regretam ca am neglijat acest aspect in momentul in care i-am dat primii bani de buzunar.

Vezi si:
Alocatia copilului

Banii de buzunar

Burse de Stat