Fiecare parinte are aceeasi intrebare pe care si-o pune in mod constant: "Sa il mituim cu ceva sa isi faca tema?", "Sa il rasplatim oare pentru notele bune pe care le ia?", iar raspunsul este: DA...si NU.

Oricine raspunde la o forma de "mita", in viata. Recompensa este promisiunea ca dati "ceva" in schimb.

Dar mita are aspecte negative, pe cand recompensa are parti bune. Rasplatirea poate fi personala (sa ne simtim bine cu noi insine), sociala (sa fim laudati sau sa ni se multumeasca) sau materiala (sa primim ceva concret/palpabil).

Majoritatea copiilor nu sunt suficient de maturi sa primeasca rasplata personala, asa ca ei au nevoie de cea materiala. Aceasta din urma poate fi ca sa motiveze un copil sa isi imbunatateasca propriul comportament, carnetul de note sau practica scolara, insa nu ar trebui sa fie folosita pe deplin. In plus, acest "bonus" nu trebuie sa apara decat atunci cand s-au epuizat toate metodele de a ii determina pe cei mici sa invete.

Consecintele ar trebui de asemenea prezentate de catre parinti pentru ca in acest fel, acestia le ofera copiilor posibilitatea de a alege. Insa a actiona conform urmarilor expuse nu inseamna sa le cumparati copiilor jucarii scumpe doar pentru ca si-au facut tema; insa nu inseamna nici sa ii pedepsiti o luna pentru ca v-au dezamagit.

Asteptarile trebuie sa fie stabilite pe termen scurt si sa existe rasplata pe masura pentru copiii cu varste fragede, iar odata cu inaintarea in varsta asteptarile pot fi pe termen lung, iar recompensa sa echivaleze cu maturitatea lor.