"Sunt un elev bun, ma implic in activitati extrascolare si sunt un jucator de baza in echipa de baschet, afirma Andrei, in varsta de 16 ani.

Te-ai gandi ca tatal meu ar trebui sa fie mandru de mine. Cand am fost propus ca presedinte al consiliului elevilor, am venit direct acasa si plin de emotie i-am spus tatalui meu noutatea, la care el mi-a raspuns: "Minunat! Acum schimba-ti hainele si treci de spala masina. Trebuia sa o fi spalat deja ieri!". Intotdeauna este prea ocupat ca sa ma asculte cand am ceva sa-i spun!"

Experienta Adinei (14 ani) e la fel de frustranta: "Ma deschid si vorbesc cu mama. Ea isi inchipuie ca ma asculta, cand de fapt doar asteapta sa ma deschid fata de ea ca sa-mi dea inca o lectie de morala. Trebuie pur si simplu sa stau acolo si sa astept pana isi termina discursul!"

Chiar daca aceste situatii reprezinta modelul tipic de comunicare dintre parinti si adolescenti, este timpul ca parintii sa renunte la "prelegeri". Este momentul sa iti dai seama ca nu pot exista relatii sanatoase intre parinte si adolescent daca nu te opresti sa asculti intr-adevar ce au de spus copiii tai. Sfatul nostru este: Asculta, nu tine prelegeri!

Gandeste-te la prietenul tau cel mai bun. Esti cumva prea ocupat ca sa-l asculti cand iti vorbeste? Ii tii predici cand iti expui punctul de vedere? Ii dai lectii de gramatica atunci cand iti spune o poveste? Parintii isi doresc uneori cel mai mult sa comunice cu cei mici, insa prea adesea cand acestia incep sa se deschida fata de ei, parintii sunt prea preocupati de propriile lor ganduri si probleme.