Indienii Huron din America de Nord au un mit despre originea tutunului. Se spune cã odatã a fost o foamete mare si ca întreg pãmântul era neroditor. Dupã multe rugãciuni, Marele Spirit a trimis o fecioarã fãrã straie sã facã pãmântul din nou roditor si sã salveze oamenii. Ea a atins pãmântul cu mâna stânga si acolo au rãsãrit cartofii si pãmântul a devenit fertil. Apoi l-a atins cu mâna dreaptã si acesta a dat nastere vegetatiei si porumbului. S-a asezat si pe tot pãmântul rãmas a încoltit tutunul. Existã douã interpretãri ale acestei legende: (1) ca tutunul a fost un dar pentru minte, asa cum cartofii si porumbul au fost pentru stomac(2) ca tutunul a fost un mesaj (sau un blestem), ce aratã ca darurile zeilor nu sunt nelipsite de pret. Oricare i-ar fi fost originea, tutunul era extrem de folosit de cãtre amerindieni la vremea la care sosea Columb. În secolul al XVI-lea doi capitani de vas au convins trei amerindieni sã-i însoteascã la Londra. Acestia îsi fãcuserã rezerve serioase de tutun pentru perioada cãlãtoriei, iar unii dintre marinari l-au încercat, le-a plãcut si au realizat cã le este foarte greu sã renunte la el. Pentru a-si satisface propriile nevoi marinarii si exploratorii au plantat terenuri în Africa, Europa si America. Echipajul lui Magellan a lãsat seminte în porturile din Philippine, precum si în alte porturi. Nemtii au adus tutunul de la hotentoti (bosimanii si populatia Bantu din Africa), iar portughezii l-au luat de la polinezieni.Curând, oriunde mergeau navigatorii, tutunul îi astepta si pe la începutul secolului al XVII-lea micile parcele deveniserã mari plantatii, extinse peste tot în lume. Navigatorii fumau oriunde ar fi crescut acesta, asa cã plantatiile s-au extins si mai mult. Ca o boalã contagioasã, fumatul s-a extins de la un numãr mic de indivizi la întreaga populatie. Consumatorii au înteles rapid ceea ce amerindienii stiau de generatii: o datã ce ai început, este greu sã renunti. Tutunul nu poate fi folosit doar la fumat; el se poate si mesteca sau poate fi transformat în pulbere si inhalat sub forma de "prizã". Consumarea plantei neprelucrate sau a frunzelor sale nu este suficientã pentru destindere sau plãcere si nici o altã substantã nu este un substitut adecvat. Pe mãsura ce tutunul pãtrundea în tot mai multe tãri, se lupta împotriva sa aproape întotdeauna, considerat fiind nociv si imoral. Încercãrile de a-i restrânge utilizarea nu au fãcut decât ca tutunul sã devinã mai valoros, iar aplicarea de taxe a încurajat contrabanda. Tutunul a fost folosit adesea ca monedã de schimb datoritã valorii sale ridicate. În cele din urmã, factorii economici au primat pentru mai marii lumii, ajungându-se la câstiguri importante din taxele mai sus mentionate în tãri ca Marea Britanie, Italia, Franta, Rusia, Prusia si mai târziu în Statele Unite. Pe mãsura ce guvernele s-au convins de pericolul folosirii sale, membrii acestora au majorat taxele, simtindu-se astfel cu constiinta împãcatã, asigurându-si totodatã venituri de milioane de dolari. Rãspândirea tutunului, ca si a alcoolului, este rezultatul unui tip de comportament care nu putea fi eliminat nici prin lege, nici prin aplicarea de taxe si nici prin bula papalã. Ravagiile provocate de sifilisul introdus în Lumea Nouã de catre omul alb, pãlesc în comparatie cu numãrul de decesuri si de boli cauzate de tutun în întreaga lume. S-ar putea spune cã astfel, indienii s-au rãzbunat.
ISTORIA NICOTINEI
label
Lifestyle
calendar_month
2006-01-12, 00:00
autorenew
2025-10-17, 22:25
history_edu
calificativ.ro
