Primavara trezeste usor
natura ce inca viseaza,
la trunchiul unui copac plin de aripi.
Si aeru-n juru-i vibreaza.
"Ce cantec duios,
Ce privire de-azur!"
Degetele rasfirate de nouri
Au prins in joaca o raza.
"Dati-mi drumul! Este timpul meu!"
Si soarele zimbeste-n amiaza.
"Unde-mi sunt ghioceii?"
suna cu plete de vant alba unda.
"Suntem aici,
prinsi in pieptul mamei
care-si leagana pruncul!
Dar ne-am ascuns intr-o funda!"
Articol propus de: Profesor: Stoian Mihaela
Liceul Pedagogic Buzau
Clasa a-VI-a C
