Unul din cele mai frumoase palate ale Bucurestiului, situat pe calea Victoriei, este Palatul CEC, care a implinit in iunie 1997 un secol de existenta.
CEC-ul ca institutie a fost infiintat in anul 1864 printr-o lege initiata de catre Alexandru Ioan Cuza.
La inceput a functionat in diverse imobile, dupa care in anul 1875 s-a inceput construirea unui sediu propriu.
Pe locul in care se afla azi CEC-ul se gasea atunci biserica Sf. Ioan cel Mare care a fost demolata pentru a face loc primei constructii.
CEC-ul se dezvolta rapid astfel incat vechiul sediu devine neincapator, astfel se hotareste demolarea vechiului sediu si pe acelasi loc s-a inceput constructia actualului sediu, dupa planurile arhitectului francez Paul Gottereau.
Inceputul lucrarilor a fost marcat printr-o ceremonie care a avut loc la 8 iunie 1897 printre participanti numarandu-se familia regala, membri ai guvernului, membri din consiliul de administratie CEC, arh. Paul Gottereau.
Constructia a fost terminata in anul 1900 si de atunci CEC-ul a functionat in aceasta cladire fara a se face alte modificari notabile.
Cladirea atrage atentia vizitatotului in special prin cupola ei monumentale, in stilul celei mai autentice arhitecturi renascentiste.
Coloanele, scarile si balustradele de marmura din imensa aula centrala impun prin bogatie si diversitate.
Picturile Interioare sunt remarcabile. Acestea au fost executate in perioada 1900-1913 de catre Mihail Simonide.
Dintre ele se detaseaza clar tabloul alegoric "Fortuna distribuind bunurile ei Romaniei in urma Independentei", care domina de pe plafonul salii de consiliu, precusi tabloul "Munca" de pe pertele aulei centrale, deasupra intrarii in sala de consiliu.
