Cand m-am nascut, pe frunte eu Aveam coroana-mparateasca: A mamei mana parinteasca, A mamei mana parinteasca. Duios, o, mana ei intai Cu mana dragei mele fete S-au intalnit la mine-n plete, S-au intalnit la mine-n plete. Copii am. Dar si-acuma cand Vin zorii noaptea s-o destrame, Gasesc pe frunte

O, mama, dulce mama, din negura de vremi Pe freamatul de frunze la tine tu ma chemi; Deasupra criptei negre a sfantului mormant Se scutura salcamii de toamna si de vant, Se bat incet din ramuri, ingana glasul tau... Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu. Cand voi muri, iubito, la crestet sa

Un vant si-o ploaie necajita S-au repezit ca din senin Si rapaie prelung pe frunze Si-mi culca florile de crin. Gradina toata-i rascolita... Ce trista e gradina mea! Pe-o creanga tremura de frica Un pui plapand de randunica. E singur, in bataia ploaiei, Si-n ciripitu-i rugator Imi spune sa-i

Carturesti ii invita pe cei ce iubesc (orice) la o competitie pseudo-sportiva, ce ii aliaza pe Sfantul Valentin si pe Dragobete pentru o cauza buna: un ras sanatos, din inima. La ora 20:00 dam startul din fata librariei Carturesti de la parterul Iulius Mall. Cuplurile care se inscriu in competitie

Sub flori de mar Ce mi se scutura in par Se umple sufletul de soare; Pe orice frunti suferitoare, Oh! ningeti, albe flori de mar. Sub liliac Sunt paseri dulci ce nu mai tac, Concert de voci mangaietoare Sarmani cu inimi gematoare, Uitati, dormiti sub liliac. Pe sub cais Din aripi bate albul vis

Romanii celebreaza pe 1 martie Ziua Babei Dochia. Aceasta este cunoscuta drept o zeita agrara foarte batrana, care isi gaseste sfarsitul de 1 martie, odata cu venirea primaverii si renaste de Sfintii Mucenici, pe 9 martie. In mitologia romana, Baba Dochia este asociata cu Hera. Se spune ca Baba

Obosita, glaciala, Iarna s-a retras in munti, In vacanta hibernala La prietenii carunti. Mai la vale, pe coline, Prin livezi adie vantul, In acord de violine Mangaie usor pamantul. Printre frunze putrezite Suna clopoteii dalbi, Iar crengute-nmugurite Se preschimba-n fluturi albi. Un covor nou se

Dintr-alte tari, de soare pline, Pe unde-ati fost si voi straine, Veniti, dragi pasari, inapoi - Veniti cu bine! De frunze si de cintec goi, Pling codrii cei lipsiti de voi. In zarea cea de veci albastra Nu v-a prins dragostea sihastra? De ce-ati lasat? Nu v-a fost dor De tara voastra? N-ati plins

Sus, prin crangul adormit, A trecut in taina mare, De cu noapte risipind Siruri de margaritare Din panere de argint, Stol balai De ingerasi Cu alai de toporasi. Primavara, cui le dai? Primavara, cui le lasi? II Se-nalta abur moale din gradina. Pe jos, pornesc furnicile la drum. Acoperisuri

Dupa-atata frig si ceata Iar s-arata soarele. De-acum nu ne mai ingheata Nasul si picioarele! Cu narcisi, cu crini, cu lotusi, Timpul cald s-apropie. Primavara asta totusi Nu-i decat o scorpie. Sub cerdac, pe laurusca, Cum trecura Babele, A iesit un pui de musca Sa-si usuce labele. Pasarele