Nu credeam sa-nvat a muri vrodata;
Pururi tanar, infasurat in manta-mi,
Ochii mei naltam visatori la steaua
Singuratatii.
Cand deodata tu rasarisi in cale-mi,
Suferinta tu, dureros de dulce...
Pan-in fund baui voluptatea mortii
Ne'nduratoare.
Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.
Ori ca Hercul inveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele marii.
De-al meu propriu vis, mistuit ma vaiet,
Pe-al meu propriu rug, ma topesc in flacari...
Pot sa mai re'nviu luminos din el ca
Pasarea Phoenix?
Piara-mi ochii turburatori din cale,
Vino iar in san, nepasare trista;
Ca sa pot muri linistit, pe mine
Mie reda-ma!
Nu voi mormant bogat
Nu voi mormant bogat,
Cantare si flamuri,
Ci-mi impletiti un pat
Din tinere ramuri.
Si nime-n urma mea
Nu-mi planga la crestet,
Frunzisului vested
Doar vantul glas sa-i dea.
In linistea serii
Sa ma-ngropati, pe cand
Trec stoluri greu zburand
La marginea marii.
Sa-mi fie somnul lin
Si codrul aproape,
Luceasca cer senin
Eternelor ape,
Care din vai adanci
Se-nalta la maluri,
Cu brate de valuri
S-ar atarna de stanci -
Si murmura-ntruna
Cand spumegand recad,
Iar pe paduri de brad
Alunece luna.
Reverse dulci scantei
Atotstiutoarea,
Deasupra-mi crengi de tei
Sa-si scuture floarea.
Nemaifiind pribeag
De-atunci inainte,
Aduceri aminte
M-or coperi cu drag
Si stinsele patemi
Le-or troieni cazand,
Uitarea intinzand
Pe singuratate-mi.
