Si pas cu pas pe urma ei
Aluneca-n odaie,
Tesand cu recile-i scantei
O mreaja de vapaie.
Si cand in pat se-ntinde drept
Copila sa se culce,
I-atinge mainile pe piept,
I-nchide geana dulce;
Si din oglinda luminis
Pe trupu-i se revarsa,
Pe ochii mari, batand inchisi
Pe fata ei intoarsa.
Ea il privea cu un suras,
El tremura-n oglinda,
Caci o urma adanc in vis
De suflet sa se prinda.
Iar ea vorbind cu el in somn,
Oftand din greu suspina:
- O, dulce-al noptii mele domn,
De ce nu vii tu? Vina!
Cobori in jos, luceafar bland,
Alunecand pe-o raza,
Patrunde-n casa si in gand
Si viata-mi lumineaza!
El asculta tremurator,
Se aprindea mai tare
Si s-arunca fulgerator,
Se cufunda in mare;
Si apa unde-au fost cazut
In cercuri se roteste,
Si din adanc necunoscut
Un mandru tanar creste.
Usor el trece ca pe prag
Pe marginea ferestei
Si tine-n mana un toiag
Incununat cu trestii.
Parea un tanar voievod
Cu par de aur moale,
Un vanat giulgi se-ncheie nod
Pe umerele goale.
Iar umbra fetei stravezii
E alba ca de ceara -
Un mort frumos cu ochii vii
Ce scanteie-n afara.
- Din sfera mea venii cu greu
Ca sa-ti urmez chemarea,
Iar cerul este tatal meu
Si muma-mea e marea.
Ca in camara ta sa vin,
Sa te privesc de-aproape,
Am coborat cu-al meu senin
Si m-am nascut din ape.
O, vin'! odorul meu nespus,
Si lumea ta o lasa;
Eu sunt luceafarul de sus,
Iar tu sa-mi fii mireasa.
Colo-n palate de margean
Te-oi duce veacuri multe,
Si toata lumea-n ocean
De tine o s-asculte.
- O, esti frumos, cum numa-n vis
Un inger se arata,
Dara pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodata;
Strain la vorba si la port,
Lucesti fara de viata,
Caci eu sunt vie, tu esti mort,
Si ochiul tau ma-ngheata.
