A fost odata ca-n povesti,
A fost ca niciodata.
Din rude mari imparatesti,
O prea frumoasa fata.
Si era una la parinti
Si mandra-n toate cele,
Cum e Fecioara intre sfinti
Si luna intre stele.
Din umbra falnicelor bolti
Ea pasul si-l indreapta
Langa fereastra, unde-n colt
Luceafarul asteapta.
Privea in zare cum pe mari
Rasare si straluce,
Pe miscatoarele carari
Corabii negre duce.
Il vede azi, il vede maini,
Astfel dorinta-i gata;
El iar, privind de saptamani,
Ii cade draga fata.
Cum ea pe coate-si razima
Visand ale ei tample,
De dorul lui si inima
Si sufletu-i se imple.
Si cat de viu s-aprinde el
In orisicare sara,
Spre umbra negrului castel
Cand ea o sa-i apara.
