Catedrala romano-catolica a fost construita, in doua etape, intre anii 1736-1774 cu prilejul mutarii episcopiei romano-catolice de la Cenad la Timisoara.
Conducatorii lucrarilor au fost Kaspar Dissel, Johan Lechner si Theodor Kostka. Plastica exterioara este sobra, robusta, marcata de doua turnuri cu linii clare de articulare si decoratii sculpturale la ancadramentele ferestrelor. Ambele fatade laterale sunt ritmate de pilastri, cu capitele ionice. Planul in forma de cruce dubla a fost realizat dupa planurile arhitectului vienez Fischer von Erlach. Acesta se compune dintr-o nava centrala, flancata de altare laterale, altar principal, transept, galeria corului si sacristii.
In prima etapa, cuprinsa intre 1736-1754, se realizeaza altarul principal de forma semi-circulara. Executia unor parti ale acestui altar i se atribuie lui Johan Reslers artist format in mediul academic vienez. Reprezentarea picturala a Sf. Gheorghe, patronul catedralei, dateaza din 1754 si apartine pictorului vienez Mihail Unterberger. Statuile aurite ale Sf. Theresa de Avilla si Carol Borromeu, ce flancheaza altarul principal precum si reprezentarile heruvimilor, ce flancheaza tabernacolul, se atribuie aceluiasi artist prin analogie cu alte lucrari ale sale.
In etapa a doua, cand se realizeaza cele 6 altare laterale, amvonul, ferestrele oratoriului si mobilierul liturgic, se face apel la mesteri locali, colonisti sositi odata cu armata in noua provincie. Tablourile altarelor laterale au fost executate de Johann Nepomuk Schopf si procurate in 1768.
Ansamblul altarelor pereche laterale dinspre altarul principal, este formar din altarul Cinei cea de Taina, pe partea dreapta, epistolara, ce prezinta schema arhitecturala cu o sectiune usor semicirculara conferind ansamblului un aspect scenografic. Partea mediana a altarului este decorata cu o alternanta coloana - pilastrii, ambele canelate cu capitel corintic, apartinand repertoriului ornamental clasic si cu statuile a doua dintre virtutile teologale: Speranta (cu ancora) si Credinta (cu crucea) de o parte si de cealalta a tabloului votiv. Altarul pereche din partea stanga, Evangheliara, prezinta aceeasi schema arhitecturala si compozitionala, diferenta fiind in domeniul repertoriului iconografic. Este vorba despre scena rastignirii. Partea mediana a altarului este decorata cu statuile in marime naturala a Mariei si a evanghelistului Ioan.
Altarele laterale pereche din partea mediana a navei, cel de pe partea dreapta, cu tabloul votiv Maria in vizita la Elisabeta si cel de pe partea stanga ilustrand Moartea Sf. Iosif, se desfasoara dupa o sectiune plana diferita de altarele din capele. Frontonul este in acest caz surmontat de statuia unui inger adolescent ce coboara pe marginea acestuia arcuit in forma de potcoava. Aceasta se termina cu rampanti in forma de volute sprijinindu-se pe un antablament puternic profilat. Decorul plastic este simplificat. Statuile redate pe rampanti reprezinta personaje legate de episodul ilustrat: Sfantul Zaharia si Sfanta Elisabeta.
Altarul de pe partea stanga, ce ilustreaza episodul mortii Sf Iosif prezinta aceeasi structura arhitecturala si compozitionala.
Alternanta pilastru - coloana a fost simplificata prin articularea unor pilastri cu capitel corintic si decor cu ghirlande de trandafiri, pilastrii exteriori luand forma unor volute robuste. in partea mediana, jos, sunt asezate statuile unor genii inaripate, ce redau sugestiv miscarea. Mensa retablului a fost decorata cu o monstranta, opera a orfevrierului vienez Joseph Moser.
Tratarea plastica a acestor sculpturi cu volume contrastante precum si iesirea din cadrul stramt sugereaza cateva din mijloacele de expresie preluate de mesterii locali.
A treia pereche de altare il reprezinta in stanga pe Sf. loan Nepomuk, personaj cu o bogata iconografie in plastica figurativa baroca din Banat, iar in partea dreapta se afla un tabloul votiv al Ciumei, acel flagel devastator al secolului al XVIII-lea.
Modelul oficial oferit de plastica decorativa a Domului va fi preluat si adaptat la bisericile catolice ce se ridica in cursul secolului al XVIII-lea pe tot cuprinsul Banatului.
Concentrand intreaga viata sociala, piata Domului Catolic reprezenta locul de intalnire a locuitorilor, fie ei catolici, sau de alte confesiuni.
Vezi si: Parcul Dendrologic - Bazos
Mlastinile de la Satchinez
