Copilaria este un cuib frumos de vise
In care doar o data incap cu-adevarat
Cu cantece si jocuri si cu povesti promise,
Cu rasul si cu plansul, cu gandul meu curat.

Aici vin anotimpuri cu tainice comori
Si pasari minunate sa-mi cante-ntaia oara,
Aici traiesc de-a pururi gradinile cu flori
Si dorul de lumina cu mine se masoara.

Aici vin caprioare cu roua sa se-adape
Cand soarele se-ascunde in ramuri de cais,
Aici se joaca pestii in limpezimi de ape,
Cu stelele si luna in noptile de vis.

Copilaria este un joc de-a cautarea
Pe care doar o data il joc cu cei din jur
E rasul si izvorul, e muntele si marea,
E cantecul iubirii ametitor si pur.

Copilaria este o pulbere de stele
Pe care doar o data o port pe fruntea mea
Si care ma indeamna sa ma intrec cu ele
Si sa ma simt in zborul acestui joc, o stea.

Nimic nu e posibil in vise si in viata,
Fara acestea toate cuprinse la un loc,
Copilaria mea e scoala ce ma-nvata
Ca jocul este viata, dar viata nu e joc.