Trei crai de la Rasarit
Spre stea au calatorit;
Si-au mers dupa cum citim,
Pina la Ierusalim.
Acolo, cum au ajuns,
Steaua-n nori, li s-a ascuns;
Si le-a fost a se plimba
Si prin oras a-ntreba.
"Unde s-a nascut" - zicand,
"Un Crai mare" de curind?
Iara Irod imparat,
Auzind s-a tulburat.
Pe Crai, in grab-a chemat
Si in taina i-a intrebat.
Ispitindu-i, vru setos,
Sa afle despre Cristos.
Si cu grai adaugat,
Foarte lor li s-a rugat,
Zicind:-Mergeti de aflati
Si viind, ma instiintati.
Sa merg, sa ma-nchin si eu,
Ca unuia Dumnezeu.
Craii, daca au plecat,
Steaua iar s-a aratat.
Si-au mers, pana a statut,
Und-era pruncul nascut.
Si cu toti s-au bucurat,
Pe Cristos, dac-au aflat.
Cu daruri s-au inchinat
Ca la un mare-mparat
Si-napoi, dac-au purces,
Pe alta cale au mers.
Precum le-a fost lor si zis,
Ingerul, noaptea, in vis.
Iara Irod imparat,
Vazind ca s-a inselat.
Foarte rau s-a necajit,
Oaste mare a pornit,
Si-n Vetleem a intrat,
Multi coconi mici a taiat.
Pan-la paisprezece mii,
Tot prunci, maruntei copii,
De doi ani si mai in jos,
Ca sa taie pe Cristos.
O, tiranul crud Irod!
Muri-n blestem de norod,
Nefiind el bucuros
De nasterea lui Cristos.
