Cetatea Ciceu este o fortareata medievala din actualul judet Bistrita-Nasaud, Romania, in punctul de intalnire al teritoriului localitatilor Ciceu-Corabia, Ciceu-Giurgesti si Dumbraveni. In Evul Mediu a facut parte din comitatul Belso-Szolnok (Solnocul Interior, integrat in comitatul Solnoc-Dabaca la 1876). Cetatea a fost ridicata la sfarsitul secolului al XIII-lea intr-un punct strategic, pe o colina vulcanica de 683 m altitudine, de unde si numele de Ciceu (din maghiarul csucs - varf).
Dieta Transilvaniei a dispus demantelarea cetatii la 1544, iar amplasamentul a devenit ulterior cariera de pietre de moara. Ruinele sunt astazi in stare de distrugere avansata si elementele care se mai pastreaza nu permit cronologizarea.
Se cunosc putine despre istoria Cetatii Ciceului pana in prima jumatate a secolului al XV-lea cand aceasta iese din proprietatea familiei nobilare Losonczi. Fusese stapanita de verii Ladislau Senior, fiul lui Stefan Dezsofi, Ladislau Junior si Sigismund, fiii lui Dionisie Dezsofi de Losoncz pana la 1 Octombrie 1467 cand, in urma unui complot esuat, le-au fost confiscate de catre Dieta de la Turda doua treimi din bunuri (inclusiv cetatea si domeniul aferent).
Indiviziunea unora dintre aceste bunuri, precum si nevinovatia unui alt var, Ioan, fiul lui Ioan, lasat in drepturi, a dus ulterior la procese de revendicare a castelaniei. A beneficiat intr-o prima faza de aceasta confiscare Ioan, fiul lui Emeric Szerdahelyi din comitatul Somogy (in Ungaria de astazi). Acesta a intrat in posesia cetatii si a domeniului care intrunea la acea data 36 de sate si un targ. In 1473 aflam insa ca Ciceul era domeniu regal fara sa stim precis ce s-a intamplat cu fostul stapan. Stim totusi ca la inceputul domniei regelui Vladislav al II-lea, Mihail, fratele lui Ioan, a fost despagubit cu domenii in nordul Ungariei. Intervalul de timp probabil in care Stefan cel Mare a luat in stapanire Ciceul si Cetatea de Balta este 1486-1490 desi nu trebuie exclusa posibilitatea unei date anterioare, chiar din 1474.
Petru Rares reuseste ulterior sa reintre in stapanirea domeniului, iar unii dintre succesori sai la tron il revendica fara succes. Alexandru Lapusneanu este ultimul domn moldovean care mai reuseste sa stapaneasca, in parte prin forta armelor, posesiunile ardelene.
Vezi si: Parcul Dendrologic Arcalia
Dieta Transilvaniei a dispus demantelarea cetatii la 1544, iar amplasamentul a devenit ulterior cariera de pietre de moara. Ruinele sunt astazi in stare de distrugere avansata si elementele care se mai pastreaza nu permit cronologizarea.
Se cunosc putine despre istoria Cetatii Ciceului pana in prima jumatate a secolului al XV-lea cand aceasta iese din proprietatea familiei nobilare Losonczi. Fusese stapanita de verii Ladislau Senior, fiul lui Stefan Dezsofi, Ladislau Junior si Sigismund, fiii lui Dionisie Dezsofi de Losoncz pana la 1 Octombrie 1467 cand, in urma unui complot esuat, le-au fost confiscate de catre Dieta de la Turda doua treimi din bunuri (inclusiv cetatea si domeniul aferent).
Indiviziunea unora dintre aceste bunuri, precum si nevinovatia unui alt var, Ioan, fiul lui Ioan, lasat in drepturi, a dus ulterior la procese de revendicare a castelaniei. A beneficiat intr-o prima faza de aceasta confiscare Ioan, fiul lui Emeric Szerdahelyi din comitatul Somogy (in Ungaria de astazi). Acesta a intrat in posesia cetatii si a domeniului care intrunea la acea data 36 de sate si un targ. In 1473 aflam insa ca Ciceul era domeniu regal fara sa stim precis ce s-a intamplat cu fostul stapan. Stim totusi ca la inceputul domniei regelui Vladislav al II-lea, Mihail, fratele lui Ioan, a fost despagubit cu domenii in nordul Ungariei. Intervalul de timp probabil in care Stefan cel Mare a luat in stapanire Ciceul si Cetatea de Balta este 1486-1490 desi nu trebuie exclusa posibilitatea unei date anterioare, chiar din 1474.
Petru Rares reuseste ulterior sa reintre in stapanirea domeniului, iar unii dintre succesori sai la tron il revendica fara succes. Alexandru Lapusneanu este ultimul domn moldovean care mai reuseste sa stapaneasca, in parte prin forta armelor, posesiunile ardelene.
Vezi si: Parcul Dendrologic Arcalia
