Dupa caderea Imperiului Roman de Apus, Europa a suferit multe lovituri. Cele mai puternice au fost din partea popoarelor scandinave, care, in secolul VIII d.Hr., au inceput o serie de expansiuni teritoriale. Acesti marinari razboinici sunt cunoscuti sub numele de vikingi sau nordici. Principala cauza a expansiunii a fost probabil supra popularea, si este posibil ca la inceput vikingii sa fi debarcat in noi regiuni pentru a face comert. Insa ei si-au dat seama curand ca le pot cuceri si stapani. Imboldul de a parasi Scandinavia i-a determinat pe vikingi sa caute pamanturi nefolosite. In 874, vikingii au ajuns in Islanda, ocupata pana atunci doar de cativa calugari irlandezi; insula a devenit in curand o comunitate infloritoare cu propria adunare, numita Lucrul, iar in Evul Madiu a produs o literatura istorica splendida, ce descria expeditiile vikingilor.In 981, un conducator Viking celebru, Eric cel Rosu, a descoperit Groenlanda si a intemeiat o colonie carea supravietuit pana in Terra Nova; astfel, ei i-au luat-o inainte lui Cristofor Columb in Lumea Noua cu cateva sute de ani. Insa aceasta descoperire a ramas necunoscuta si nu a avut consecinte. Vikingii s-au indreptat in trei directii principale. Cei care au traversat Atlanticul erau in mare parte norvegieni. Ei au ocupat insulele Faroe, Shetland, Orkney, Hebride, Isle of Man si nord-vestul Angliei. Orasele Dublin, Wexford si Limerick de pe coasta irlandeza au fost intemeiate de vikingii norvegieni.Vikingii danezi au traversat Marea Nordului si au atacat coasta de rasarit a Marii Britanii, invadand si nordul si vestul Europei, corabiile lor lungi transportandu-i pe susul fluviilor (Humber si Tamisa, Rin si Sena) in interiorul teritoriilor. Ei au navigat chiar si prin stramtoarea Gibraltar ajungand in Marea Mediterana. Vikingii suedezi, cunoscuti sub numele de varegi, au traversat mariile fluvii de pe teritoriul Rusiei de astazi, ajungand in Constantinopol si chiar in Bagdad. Ceea ce ii facea pe vikingi atat de infricosatori era faptul ca veneau pe apa, teritoriu pe care se simteau in siguranta, spre deosebire de ceilalti marinari europeni, care rar indrazneau sa se aventureze la distante mari de tarmurile cunoscute. Luptatori de temut, celebri pentru accesele de furie razboinica, vikingii erau pagani. Nu respectau bisericile si manastirile, bogatiile acestora fiind tintele lor principale. Printre primele actiuni ale vikingilor in Marea Britanie au fost asedierile comunitatilor religioase de la Lindisfarne si Iona. In secolul IX, atacurile vikingilor asupra Europei au atins apogeul; impreuna cu atacurile maghiarilor si arabilor, acestea pareau sa ameninte insasi existenta crestinismului catholic. Datorita priceperii cu care vikingii stapaneau fluviile, nici un loc nu parea sigur. De exemplu, in 840, vikingi si-au facut aparitia la gura fliuviului Sena, iar Nantes, Paris, Orleans si multe alte orase au fost asediate. Jefuitorii reveneau an de an, incepand sa ocupe insulele mai indepartate, de unde sa poata opera. Cea mai mare insula indepartata din Europa, Britania, a fost supusa unor atacuri din ce in ce mai intense, incepand cu 851. La aproximativ aceeasi data(860), varegii au fondat Novgorod si au navigat spre Marea Neagra, pentru a invada Impreriul Bizantin. Putin mai tarziu, capitala varegilor a fost mutata la Kiev, care a devenit ulterior nucleul primului stat rus. Dupa ce s-au instalat in regiunile pe care le-au luat in stapanire, vikingii s-au contopit cu popoarele care locuiau aici, fiind rapid asimilati. Acesta a fost un lucru surprinzator, deoarece ei aveau o cultura proprie, care cuprindea talente artistice impresionante, un dar aparte pentru intocmirea legilor, comert si o religie distincta patronata de un intreg alai de zei, in frunte cu Odin.Cu toate acestea, dup ace vikingii s-au instalat si au intrat in contact cu vecinii lor, a urmat convertirea lor la crestinism. In Britania, infranta de regale Alfred, dar cuprinzand inca o zona intinsa, invadatorii au facut pace si au acceptat botezul in 878. In 911, Rollon, conducatorul vikingilor care asediasera fluvial Sena, i-a adus omagii lui Carol cel Simplu in schimbul pamanturilor ce formau Normandia; dupa un an, Rollon si supusii lui au devenit crestini. In sfarsit, in est, printul Vladimir din Kiev a incheiat o alianta matrimoniala cu familia imperiala bizantina si s-a convertit la crestinism.La acea data, colonistii vikingi nu mai erau norvegieni, danezi si suedezi, ci englezi, francezi, normanzi si rusi. Prin urmare, desi vikingii se stabilisera peste o zona intinsa, cultural au supravietuit doar in regiunile lor natale si in coloniile insulare.Prin anul 1000 d.Hr., principalul val migrator a luat sfarsit, iar Scandinavia insasi era pe punctual de a se integra in Europa crestina. Totusi, statele scandinave au ramas mari puteri, iar regii danezi au condus Anglia intre anii 1013-42. In 1066, Harold al III-lea, un pretendent norvegian la tronul englez, a fost rapus in lupta de la Stamford Bridge, dar un descendent normand al vikingilor, Whilhelm Cuceritorul, a devenit rege cand, 19 zile mai tarziu, l-a infrant pe regale Harold al Angliei in lupta de la Hastings.