TURNUL EIFFEL
calendar_month 16 Mai 2006, 00:00
Emile Nouguier si Maurice Koechlin, cei doi ingineri sefi din compania lui Eiffel, au avut ideea unui turn foarte inalt in iunie 1884. Era conceput ca un pilon imens format din patru coloane de grinzi cu zabrele, separate la baza si unite in varf, insa legate cu grinzi orizontale la anumite intervale. La acel moment compania stapanea la perfectiune constructia de suporti pentru poduri. Proiectul turnului era o extensie al acestui principiu pana la o inaltime de aproximativ 300 de metri echivalentul simbolic a 1000 de picioare. Pe 18 septembrie 1884 Eiffel inregistrase un patent pentru o noua configuratie ce permitea constructiilor metalice de tip pilon sa depaseasca 300 m. Sauvestre a propus piedestaluri masive de zidarie, arce monumentale care sa lege coloanele si primul nivel, hale cu pereti de sticla la fiecare nivel, un design sferic pentru varf si numeroase alte elemente pentru a decora structura. In final, proiectul a fost simplificat, insa anumite elemente, precum marile arce de la baza au fost pastrate, oferindu-i infatisarea caracteristica.Curba descrisa de coloane a fost determinata matematic pentru a oferi cea mai eficienta resistenta la vant. Constructia turnului Toate elementele au fost fabricate in fabrica din Levallois-Perret la periferia Parisului, unde isi avea sediul compania lui Eiffel. Fiecare din cele 18000 de piese folosite la constructia turnului a fost conceputa si executata cu o precizie milimetrica, fiind apoi asamblate in bucati de aproximativ 5 metri lungime. Intre 150 si 300 de muncitori, sub indrumarea unei echipe de veterani in constructia de viaducte, erau responsabili pentru asamblarea acestui gigantic puzzle metalic.Intr-o faza preliminara constructiei piesele au fost imbinate cu bolturi, urmand ca ulterior sa fie inlocuite cu nituri turnate. Acestea se contractau in timp ce se raceau, tinand piesele foarte strans. O echipa de patru muncitori era necesara pentru fixarea unui nit: unul asigura incalzirea acestuia, altul il fixa, al treilea dadea forma capului, iar al patrulea il batea cu barosul. Numai o treime din cele 2.500.000 de nituri folosite au fost montate pe santier. Fiecare piesa de colt se sprijinea pe propriul bloc cu o apasare de 3-4 Kg/cm2, si fiecare bloc era unit de celelalte prin grinzi. Pe partea cu raul Sena, s-au folosit chesoane in care au injectat aer sub presiune pentru a putea lucra sub nivelul apei. Asamblarea primului nivel a fost realizata cu ajutorul a 12 schele temporare de lemn, de 30 m inaltime si patru schele de 40 m. Cricuri hidraulice au ajutat la amplasarea grinzilor cu precizie milimetrica, fiind inlocuite dupa folosire cu pane permanente.Pe 7 decembrie 1887 a fost realizata unirea principalelor grinzi pana la nivelul I.Piesele au fost ridicate cu ajutorul macaralelor cu aburi, care la randul erau ridicate pe turn cu ajutorul sistemelor pentru lifturi.Avand in vedere metodele rudimentare ale perioadei, putea fi declarat un adevarat record de viteza. Asamblarea turnului era o minune a preciziei, asa cum constatau si gazetarii vremii. Constructia a inceput in ianuarie 1887 si a fost terminata pe 31 martie 1889. Pe ingusta platforma din varf, Eiffel a fost decorat cu Legiunea de Onoare.Un nor gros de fum de carbuni si smoala ingreuna respiratia si eram asurziti de metalul ce tipa sub ciocan. Acolo inca se mai lucra la buloane: muncitori cu ciocanele lor de fier, cocotati pe o margine de cativa centimetrii latime, faceau cu randul la batut nituri. Ar fi putut fi confundati cu fierari multumiti in a bate ritmic pe nicovala intr-o fierarie de la sat, insa acestia nu loveau veritical ci orizontal si cu fiecare lovitura eliberau un val de scantei, aceste fete inegrite, pareau ca secera fulgere printre nori. Echiparea turnului cu lifturi capabile sa ridice multe persoane in perfecta siguranta a prezentat dificile probleme tehnice.Nimeni nu construise pana atunci un lift care sa urce atat de mult si sub asemena conditii. Toate lifturile originale au fost inlocuite pana in prezent. Lifturile instalate in aripile de est si de vest de catre compania franceza Roux, Combaluzier si Lepape, ajungeau la primul nivel. Ele erau puse in miscare de un lant dublu actionat de sisteme hidraulice. In 1897 ele au fost inlocuite de lifturile construite de Fives-Lille, care au fost modernizate la randul lor in 1987. Echipamentele furnizate de compania americana Otis ce ajungeau la nivelul 2 erau compuse dintr-o cabina cu doua punti, montata pe o banda rulanta inclinata si trasa de un cablu actionat de un piston hidraulic. Liftul de pe latura de sud a fost scos in anul 1900 si inlocuit in 1983 cu un lift pentru a servi clientii restaurantului Jules Verne. Cel de pe partea nordica a fost inlocuit in 1912 cu unul electric, acesta fiind modernizat in 1995.