Teorie matematica formulata in anii 1980 pentru explicarea proprietatilor particulelor elementare si a fortelor dintre acestea (in particular, gravitatia si fortele nucleare) intr-o modalitate care imbina relativitatea cu teoria cuantica. In teoria stringurilor (corzilor), obiectele fundamentale ale Universului nu sunt particule punctuale, ci corzi vibratorii extrem de mici. Aceste obiecte exista intr-un Univers cu zece dimensiuni, desi, din motive inca neintelese, sunt discernabile doar intr-un spatiu cu patru dimensiuni: trei spatiale si una temporala.