Compozitor francez. Lucrarile sale pentru pian, cum ar fi cele trei Gymnopédies (1888), sunt precise, cu o tenta de melancolie si parodiaza formele romantice de expresie printr-un comentariu de precursor suprarealist. Estetica sa, cu simplicitate ironica, ca in Mesa saracilor (Messe des pauvre, 1895), a fost folosita ca antidot nationalist la invazia excesiva a romantismului german.