S-a nascut in anul 1557, fiind fiul domnitorului tarii Romanesti, Patrascu cel Bun (1554-1557). S-a stabilit in Oltenia prin anul 1580, apoi a avansat in functii, intre anii 1588 si 1593, fiind Ban de Mehedinti, apoi mare stolnic, mare postelnic, mare aga si mare ban. A detinut un domeniu insemnat format din 129 de sate si 20 de posesiuni in altele. In luna octombrie 1593, M. a ajuns pe tronul tarii Romanesti. Dorinta sa era de a declansa lupta antiotomana, in conditiile in care si principele transilvanean Sigismund Báthory a incheiat un tratat cu Imperiul Habsburgic in vederea luptei impotriva sultanului, iar domnul Moldovei, Aron Tiranul, realizase acelasi lucru in august 1594. M. insa, fiind considerat om al otomanilor, nu a fost privit, la inceput, cu incredere, si pentru a putea fi primit in Liga Crestina, a declansat lupta antiotomana in toamna anului 1594. La Bucuresti, la 13 noiembrie 1594, M. i-a ucis pe toti creditorii levantini si a masacrat garda otomana care avea menirea sa il supravegheze. Au urmat, in lunile decembrie 1594 si ianuarie 1595, victoriile asupra otomanilor la Dunare, precum cele de la Piua Petrei, Harsova, Silistra, Rusciuk. La acestea s-au adaugat si victoriile obtinute de fratii Buzesti si de Radu Calomfirescu la Putineiu si Stanesti si de paharnicul Manta la Serpatesti. Dar actiunile lui M. se desfasurau in conditiile in care principele transilvanean urmarea sa-si impuna suzeranitatea asupra tarii Romanesti. Reusise acest lucru in Moldova, in august 1594, unde domnitorul Aron Tiranul recunoscuse suzeranitatea principelui transilvanean. Astfel, dupa campaniile militare de la sfarsitul anului 1594 si de la inceputul anului 1595, M. cauta aliati in lupta antiotomana si a trimis o delegatie de boieri condusa de mitropolitul Eftimie la Sigismund. Tratatul, incheiat la Alba-Iulia la 20 mai 1595, in numele domnitorului, era defavorabil lui M., deoarece boierii au acceptat ca Sigismund Báthory sa fie suzeranul tarii Romanesti in schimbul ajutorului antiotoman si al subordonarii Bisericii Ortodoxe din Transilvania fata de Mitropolia tarii Romanesti. Desi devenea vasal al lui Sigismund, M. a acceptat acest tratat, deoarece avea nevoie de ajutor in lupta antiotomana, in conditiile in care otomanii se pregateau sa intervina in tara Romaneasca. In august 1595, o oaste otomana condusa de Sinan-pasa a trecut Dunarea si a inaintat spre Bucuresti. M., cu oastea sa, de aproximativ 20 000 de ostasi (cam tot atatia aveau si otomanii) a asteptat-o pe cea comandata de Sinan-pasa la Calugareni. Domnitorul era ajutat de transilvaneanul Albert Király, care comanda 2 000 de ostasi. La Calugareni, M. a reusit sa obtina o victorie importanta asupra ostirii otomane, stiind sa profite de conditiile prielnice de acolo. Avand nevoie de intariri, M. s-a retras spre munti, asteptand ajutor de la Sigismund Báthory. In acest timp, oastea lui Sinan-pasa a intrat in Bucuresti si Targoviste si a inceput organizarea tarii Romanesti ca pasalac. Situatia se complicase si in Moldova, unde polonii l-au inlaturat de pe tron pe Stefan Razvan si l-au inlocuit cu Ieremia Movila. Dar in octombrie 1595, soseau ajutorul militar al lui Sigismund Báthory, de aproximativ 23 000 de ostasi, si o mica oaste comandata de fostul domnitor al Moldovei, Stefan Razvan. Acesta din urma a eliberat Targovistea si Bucurestiul, iar M. a zdrobit oastea otomana la Giurgiu.In conditiile dificile ale anului 1595, M. a aplicat asezamantul, adica asa-numita legatur , prin care taranii dependenti, refugiati din cauza luptelor, ramaneau pe mosia pe care se gaseau in momentul respectiv.In anii 1597 si 1598, pozitia domnitorului muntean s-a intarit. Astfel, in 1597, intre sultanul Mehmed al III-lea si M. s-a incheiat pacea, iar in 1598, la manastirea Dealu, s-a incheiat tratatul antiotoman dintre imparatul Rudolf al II-lea de Habsburg si domnitorul tarii Romanesti. In aceste conditii M. a reinceput lupta antiotomana in anul 1598. Dar M. si-a dat seama ca nu avea sorti de izbanda, in conditiile in care, in lupta antiotomana nu avea aliati de nadejde in Transilvania si in Moldova. Insa, in Transilvania, Sigismund Báthory a fost o personalitate slaba si a renuntat la tron in favoarea comisarilor imperiali (in 1598), apoi, dupa ce a revenit pentru scurt timp in fruntea principatului, a mai renuntat o data, in favoarea varului sau Andrei Báthory, dusman politic al lui M. In acest mod, in anul 1599, Transilvania nu se mai afla ancorata in lupta antiotomana. In Moldova, situatia era asemanatoare, Ieremia Movila, omul polonilor, nefiind interesat in lupta antiotomana. Cei doi i-au cerut lui M. sa paraseasca tronul tarii Romanesti. In aceste conditii M. a planuit indepartarea acestora de la putere. Mai intai a actionat in Transilvania, unde l-a invins pe Andrei Báthory la Selimbar, la data de 18/28 octombrie 1599, dupa care, la 21 octombrie/1 noiembrie 1599, Mihai Viteazul a intrat triumfal in Alba-Iulia, capitala Transilvaniei.Intregul Ardeal se gasea sub autoritatea sa, dar M. i-a pastrat forma specifica de organizare. Totusi, in Sfatul sau a introdus si boieri romani, iar preotii ortodocsi au fost scutiti de munci servile. La Alba-Iulia a asezat episcopia ortodoxa, bisericile si manastirile romanesti din Transilvania fiind ajutate prin diferite masuri (instalarea de ierarhi sau de calugari sositi din tara Romaneasca, danii si ctitorii).In primavara anului 1600, M. a intrat cu armata sa in Moldova. Ieremia Movila a fugit, iar tara i s-a inchinat lui M. Pentru prima data cele trei tari romane se gaseau sub o singura autoritate. Dar Habsburgii nu se impacau cu asemenea situatie, dorind sa mentina Transilvania in sfera lor de influenta. De asemenea, in Moldova, polonii voiau sa-l reinstaleze pe tron pe Ieremia Movila. La data de 18 septembrie 1600, in batalia de la Miraslau, nobilimea maghiara a Transilvaniei, rasculata, ajutata si de generalul imperial Gheorghe Basta a reusit sa obtina victoria asupra ostilor lui M. Tot in septembrie 1600, polonii au izbutit sa-l reinstaleze pe tronul Moldovei pe Ieremia Movila si inaintau spre tara Romaneasca, dorind sa-l aduca la putere pe Simion Movila, fratele domnului moldovean. Ostile muntene au fost infrante, in octombrie 1600, la Naieni, Ceptura si Bucov, si polonii l-au instalat pe tronul tarii Romanesti pe Simion Movila.Incercand sa-si recapete tronul, M. a fost infrant la Curtea de Arges, la 25 noiembrie 1600. S-a deplasat la Praga, urmarind sa obtina ajutor de la imparatul Rudolf al II-lea. Primit in audienta de acesta in martie 1601, lui M. i s-a promis sprijinul cerut, imparatul fiind nemultumit de faptul ca nobilimea maghiara s-a razvratit si l-a recunoscut ca principe al Transilvaniei pe Sigismund Báthory. M. a primit de la imparat 100 000 de taleri pentru a-si reface oastea. De asemenea, imparatul Rudolf al II-lea a contribuit la impacarea lui M. cu Gheorghe Basta. Cei doi au colaborat in batalia de la Goraslau, la data de 3/13 august 1601, cand l-au invins pe Sigismund Báthory. In tara Romaneasca, fratii Buzesti l-au alungat pe Simion Movila, astfel ca tronul acesteia il astepta pe M. Dar Basta si imperialii nu puteau accepta reintrarea Transilvaniei sub autoritatea lui M. De aceea, la 9/19 august 1601, Gheorghe Basta a pus la cale asasinarea lui M. petrecuta pe Campia Turzii, in Transilvania. Corpul i-a ramas pe Campia Turzii, in timp ce capul domnitorului a fost inmormantat la manastirea Dealu de langa Targoviste.Mircea cel Bãtran (anii de domnie: 1386-1418)Facea parte din neamul lui Basarab I si era fratele lui Dan I, care domnise intre anii 1384 si 1386.Pe plan intern, s-a remarcat prin masurile intreprinse pentru intarirea tarii. De numele acestui domn este legata incheierea actiunii de unificare teritoriala a tarii Romanesti. M. a alipit, in anul 1388, Dobrogea, impreuna cu cetatea Darstor (Silistra de astazi), la tara Romaneasca, intr-un moment in care otomanii, care au intreprins atunci o campanie in zona Dunarii de Jos, urmareau sa ocupe acest teritoriu.Faptul ca, intre anii 1404 si 1406, se intitula domn a toata tara Ungrovlahiei (tara Romaneasca - n.n.) si a partilor de peste munti, inca si spre partile Tataresti si Herteg al Amlasului si Fagarasului si domn al Banatului Severinului si de amandoua partile peste toata Podunavia, inca pana la Marea cea mare si singur stapanitor al cetatii Darstor demonstreaza ca statul romanesc de la sud de Carpati atinsese, in vremea lui, maxima extindere teritoriala. Din timpul domniei sale, documentele vorbesc despre existenta dregatoriilor importante (vornic, ban, logofat, stolnic, paharnic, vistier, spatar, comis) din Sfatul Domnesc. tara Romaneasca era organizata in judete, primul mentionat de documente fiind Jales, in anul 1385. M. a stiut sa atraga de partea sa boierimea, care l-a sustinut in politica interna si in cea externa in schimbul daniilor primite.Pe plan economic, tara Romaneasca strabate o perioada de prosperitate, in afara principalei activitati, agricultura, mai practicandu-se si extragerea sarii (la Ocnele Mari) si a aramei (la Baia de Arama). Schimburile comerciale erau intense, fiind inlesnite de masura lui M. de a bate monede (ducatii de argint si banii de arama) si de a acorda privilegii negustorilor brasoveni si celor poloni din Liov.S-a preocupat si de intarirea capacitatii de aparare a tarii. Domnul dispunea de oastea cea mic , formata din curteni, din ostenii domniei si din steagurile boierilor, precum si de oastea cea mare, din care faceau parte, in caz de nevoie, toti locuitorii apti de lupta ai tarii. A intarit si cetatile de aparare de la hotare (Darstor, Turnu, Giurgiu, Chilia, Harsova, Enisala), iar la curtea domneasca de la Targoviste a ridicat fortificatii.Domnul a sprijinit si Biserica, in timpul sau terminandu-se de construit manastirea Tismana si ridicandu-se (in anul 1388) biserica manastirii Cozia. El a acordat numeroase danii asezamintelor religioase. Unul dintre cei mai cunoscuti calugari din vremea sa, Filotei Monahul, a fost logofat al curtii domnesti.Politica externa demonstreaza priceperea lui M. in conducerea tarii Romanesti. In anii de inceput ai domniei, cea mai mare amenintare la adresa tarii Romanesti o constituia Ungaria si, de aceea, in anul 1390, a incheiat un tratat de alianta cu regele Poloniei, prin care cei doi isi promiteau sprijin militar impotriva maghiarilor. Ulterior, otomanii au devenit din ce in ce mai amenintatori, atacand tara Romaneasca, in anul 1391, sub conducerea lui Firuz-bey. Constient de pericolul reprezentat de otomani, in anul 1393 M. a efectuat o campanie militara la sud de Dunare, urmarind distrugerea bazelor acestora si ajungand pana la Karinovasi, in Bulgaria de astazi, unde a repurtat o insemnata victorie. Intelegand gravitatea situatiei de la sud de Dunare, mai ales dupa cucerirea taratului bulgar de la Tarnovo de catre otomani, regele maghiar Sigismund de Luxemburg (1387- 1437) a incheiat un tratat de alianta cu M., la data de 7 martie 1395, la Brasov. Dorind sa-si extinda stapanirea, sultanul Baiazid I, supranumit Ildirim (Fulgerul), a organizat campaniile impotriva tarii Romanesti din anii 1394 si 1395. Istoricii, printre care si Mihai Maxim, specialist in relatiile romano-otomane, au aratat ca, in anul 1394, sultanul a trimis o armata la nord de Dunare, dar aceasta a fost infranta de oastea lui M., la 10 octombrie 1394. In aceste conditii, Baiazid I insusi a sosit, in anul 1395, in fruntea unei armate, in tara Romaneasca. Lupta, cunoscuta sub numele bataliei de la Rovine s-a desfasurat la data de 17 mai 1395 si Baiazid a fost infrant. Locul desfasurarii ei nu este cunoscut cu siguranta. Cei mai multi istorici considera ca aceasta a avut loc la o rovin (loc mlastinos) pe Jiu, in apropiere de Craiova, dar altii considera ca s-a petrecut fie pe drumul dintre Turnu si Curtea de Arges, fie undeva pe raul Ialomita. Cert este insa faptul ca otomanii reusisera, in 1394 sau in 1395, sa-l instaleze pe tronul tarii Romanesti pe Vlad, numit de istorici Uzurpatorul, fratele lui, care era sustinut si de o parte a boierimii. Vlad s-a mentinut la conducerea tarii Romanesti pana la sfarsitul anului 1396 si inceputul anului 1397.La data de 25 septembrie 1396 s-a desfasurat cruciada de la Nicopole, organizata de regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg si la care au participat o oaste condusa de M. alaturi de cavaleri francezi, burgunzi, germani, italieni si englezi. Desi a cerut sa atace primul, deoarece cunostea cel mai bine tactica de lupta a otomanilor, M. a fost refuzat, contele burgund de Neves considerand ca lui i s-ar fi cuvenit aceasta onoare. El insa a cazut in cursa intinsa de otomani, care au simulat retragerea, indepartandu-se prea mult de ostile cruciate si a fost infrant, cu toata interventia acestora. Cruciada de la Nicopole s-a incheiat cu un esec pentru crestini, ea marcand si desfiintarea taratului bulgar de la Vidin. Intreaga Bulgarie era acum transformata in pasalac otoman.Dar M. a reusit sa reocupe tronul tarii Romanesti, indepartandu-l pe Vlad, in conditiile cresterii pericolului otoman. In anul 1402, mongolii lui Timur Lenk i-au infrant pe otomani, iar Baiazid a fost luat prizonier si a murit in captivitate.Perioada 1402-1413 este cea in care M. a dat dovada de pricepere diplomatica deosebita. El s-a amestecat in luptele pentru putere din cadrul statului otoman, sustinandu-l mai intai pe Musa, infrant de Mehmed I, sultan intre anii 1413 si 1421. Ramas fara aliati puternici in lupta antiotomana, M. a acceptat sa plateasca tribut sultanului, obtinand de la acesta promisiunea de a nu mai ataca tara Romaneasca. Dar, in anul 1417, otomanii au intreprins noi incursiuni aici, dupa ce, cu un an mai inainte, M. il sprijinise pe un alt pretendent la tron, Mustafa, infrant de sultan, si refuzase sa plateasca tributul. Domnul tarii Romanesti a fost nevoit sa ceara pace si sa reia plata haraciului. In aceste imprejurari, Dobrogea intra sub stapanire otomana.M. a murit la 31 ianuarie 1418 si a fost inmormantat la Cozia. El a reusit, in timpul domniei sale, sa asigure dezvoltarea tarii si sa o apere de puternicele amenintari din exterior.
MIHAI VITEAZUL (ANII DE DOMNIE: 1593-1601)
label
Dictionare
calendar_month
2006-01-17, 00:00
autorenew
2025-10-17, 22:26
history_edu
calificativ.ro
