Fiind de mai mare-ntindere si cu o atiune mai complicata decât a schitei nuvela are si un nr mai mare de pers cu importanta diferita în derularea evenimentelor. Asa se explica si faptul ca în opera literara “doua loturi”, fiind o nuvela întâlnim un pers principal “Lefter Popescu” , pers secundare(doamna Popescu, cap. Pandele, comisarul Turtureanu) si episodice (seful lui Lefter Popescu, bancherul etc.) Lefter Popescu este pers principal al nuvelei deoarece participa la toate momentele actiunii iar toate celelalte pers actioneaza în functie de comportamentul si atitudinea lui, de relatia relatia pe care o stabilesc cu acesta, cu cele mai multe dintre ele aflându-se într-un conflict temporar sau de durata . El este un mic functionar un slujbas neînsemnat al statului care duce o existenta strâmtorata, starea lui sociala si materiala ,lipsa banilor (Lefter) si banalitate(Popescu) nume predestinat unui om care nu are nici un fel de câstig în viata. Se hraneste cu iluzia ca s-ar putea îmbogatii pe neasteptate desi initial se arata neîncrezator în sansa de a câstiga, pesimist dupa propria marturisire “Ti-ai gasit! Eu si noroc!” Gasire lozurilor pt el devenise o obsesie. E gata sa renunte la slujba si se afla într-o permanenta agitatie. Nelinistea sa continua este remarcata si de Turtureanu. Când afla de jacheta este continuu impulsiv, violent, brutal si intra-n conflict cu toti indiferent ca e vorba de sotie, de prieteni sau de dusmani .Se manifesta astfel deoarece este suspicios si are impresia ca toata lumea i se opune de a deveni bogat. Are si momente de generozitate dar este o generozitate interesanta caci ofera un anumit procent din posibilul câstig cap. Pandele numai pt a respecta ca se câstiga doar cu banii de împrumut, iar comisarul este dispus sa-i acorde un procent si mai mare pt a face presiuni asupra tigîncilor sa înapoieze biletele .Afectiv Lefter Popescu evoluaza între speranta si disperare si apoi trece de la deznadejde la explozii de furie: tipa la sotie ,sparge farfuriile, o bate pe tiganca, si-l apostrofeza pâna si pe comisarul Turtureanu. În momentul gasirii biletelor traieste o clipa de suprema satisfactie si fericit ca poate sa-l trateze si sa-i vorbeasca sefului de la egal la egal îsi înainteaza demisia strecurând o doza de ironie. Fericirea tine însa destul de putin pt ca biletele erau inversate si atunci când constata ca visul sau de îmbogatire s-a naruit disperarea atinge cote maxime si se comporta ca un nebun: îl jigneste pe bancher, îsi da palme si pumni, bate din picioare, se jeleste , face un taraboi de nedescris. Cu toate aceste manifestari ale sale Lefter Popescu este un om obisnuit însa situatia în care se afla este neobisnuita si de aceea comportamentul sau nu este normal. El nu este un inadaptat, un revoltat ci este o victima a hazardului. De remarcat este si faptul ca în ciuda faptelor comice în care este prezentat pers atitudinea scriitorului nu este batjocoritoare ci-l învaluie cu multa întelegere si chiar compasiune. Trasaturile de caracter ale pers sunt prezentate dupa cum am vazut atât direct de catre autor, de alte pers sau de pers însusi ori se desprind indirect din faptele, comportamentul, gândurile si framântarile sale din limbajul folosit si chiar din numele purtat.