Nu s-a grabit sa se afirme, sa-si organizeze premature expozitii personale, sa faca zgomot in jurul sau. Respectul pentru arta, pentru munca l-au facut sa-si petreaca zile si nopti in sir in fata unei panze, sa deseneze sute de schite pentru o compozitie, sa studieze, sa stearga ceea ce i se parea neizbutit, sa revina mereu, sa lupte cu materia pana ce sa ajunga la o imagine care sa corespunda zbuciunului sau launtric. Baba nu e un pictor care sa lucreze repede si usor, sub avantul unei clipe fericite de inspiratie.Pentru ilustratiile la romanul Mitrea Cocor de Sadoveanu a facut sute de desene pregatitoare. Poate ca tocmai acestui dureros efort de zamislire a operei de arta se datoreste atmosfera grava si severa a tablourilor sale, ca si puterea lor de emotionare.Arta lui Corneliu Baba e in primul rand o meditatie asupra lumii si a vietii si nu un simplu cantec de culori.In 1942 compozitia “Intoarcerea de la sapa” a atras atentia cercurilor artistice asupra sa – tata, mama, fiica venind de la munca, atmosfera grava si trista.In februarie 1952, cu prilejiul expozitiei organizate pentru comemorarea lui Caragiale, Corneliu Baba a prezentat o compozitie intitulata “1907” –un triptic admirabil inchegat pentru prezentarea taranilor la lupta.Corneliu Baba exceleaza tot in aceasta expozitie cu cele patru desene inspirate de personajul piesei “O scrisoare pierduta” – in special desenul cu Agamita Dandanache.Anul 1953 este deosebit de rodnic, se prezinta la expozitia anuala de stat cu magistratul portret al lui Mihail Sadoveanu, portretul artistic poporului Lucia Sturza Bulandra, un portret de femeie; studiu pentru compozitia din 1907.Deplina izbanda i-o aduce anul 1954 cu emotionanta compozitie “Odihna la camp”; figura centrala mama care vegheaza somnul copilului si al barbatului ei istovit; intre destinderea celor doua trupuri si incordarea morala a femeii, chinuita de griji, e un contrast dramatic care potenteaza expresivitatea imaginii.Printre ultimele lucrari prezentate la expozitia interregionala din 1957, trebuie amintit “Portret de fata”, un portret mediativ al lui Zambaccian si doua peisaje din Venetia.Corneliu Baba este un artist care stie sa vizeze in fata unei panze si sa lupte ca visul sau sa fie talmacit in imagini. Dar visul porneste din realitatea umana, air lupta se vadeste in emotia si intensitatea trairii sufletesti, in framantarea patetica a pastei.Exista un eroism in arta lui Baba: acela al luptei pentru creatie, pentru a gasi in el vigoarea necesara de a face sa vibreze coardele fiintei umane.