Conventie internationala din 1864 care reglementa tratamentul ranitilor de razboi si care a fost extinsa ulterior pentru a acoperi tipurile de arme permise, tratamentul prizonierilor si al bolnavilor precum si protectia civililor pe timp de razboi. Regulile au fost revazute cu ocazia conventiilor organizate in 1906, 1929 si 1949 si prin Protocoalele Aditionale din 1977.