Fiul unui emigrant grec, Alexei Gavrilovici Venetianov, s-a nascut in 1780 la Moscova si in 1802 a plecat la Petersburg, atras fiind de muzeele capitalei.A fost un autodidact, a invatat sa zugraveasca, copiind operele marilor maestri. Intr-o buna zi si-a dat seama ca o arta vie nu se face numai copiind, ci trecand la natura, la realitate, la ceea ce inspira viata. A reactionat impotriva imitarii anticului, se opunea si romantismului melodramatic. Se retrage la tara, unde picteaza scene rustice, compozitii inspirate din viata si truda taranilor.Venetianov insista asupra volumelor ce dau un caracter monumental fiintelor pictate. Este insetat de soare si spatiu.Exemplu: “Secerisul”, tablou unde picteaza imensitatea lanurilor aurii de grau, printer care apar din loc in loc seceratori si maldare de snopi de grau, in prim plan se odihneste o seceratoare robusta, imbracata in rochie rosie si bluza alba si se profileaza monumental in perspectiva campului ce se prelungeste pana in infinitul tarii.Sau: o sateanca da in carti unei prietene. Face si pictura sociala, caricaturi cu file politic, deschide un atelier unde preda pictura – are 80 de elevi, tineri artisti, a sacrificat averea sa personala si zestrea sotiei sale.Venetianov ramane un creator al unei vizualitati inoitoare in arta rusa, este un precursor al realismului critic ce se naste dupa prima jumatate a sec. al XIX-lea.Arta sa are un caracter propriu un stil aparte si un continut de viata sanatoasa, inspirata de realitatile pregnante ale natiunii.