SPATIUL SCANDINAV-UNIUNEA DE LA KALMAR

label Cultura generala calendar_month 2006-02-01, 00:00 autorenew 2025-10-17, 22:26 history_edu calificativ.ro

Uniunea de la KalmarDeoarece Valdemar al IV-lea a murit fara a avea un mostenitor masculin, fiica sa Margareta (Margrethe), sotia regelui Norvegiei Haakon al VI-lea, impune desemnarea ca rege al Danemarcei a tanarului lor fiu, Olaf, si obtine regenta. La moartea lui Haakon, in 1380, Margareta obtine si regenta Norvegiei. Or, datorita legaturilor stabilite mai inainte intre casele regale ale Norvegiei si Suediei, Olaf va putea revendica, de asemenea, si coroana Suediei. La moartea sa prematura, in 1387, Margareta isi impune propria candidatura. Marii nobili ai Suediei o accepta si il alunga pe Albert de Mecklenburg, pe care-l alesesera rege in 1363.Margareta guverneaza intreaga Scandinavie pana la moartea sa, in 1412. Ca succesor, ea il alege pe un nepot, Eric de Pomerania. Acesta este uns rege in 1397 in cele trei tari si o adunare a aristocratiei daneze, norvegiene si suedeze, reunita la Kalmar, stabileste regulile Uniunii.Preponderenta danezaUniunea se limiteaza, in principiu, la politica externa si la aparare: este vorba de a opune un front comun in fata germanilor. In fapt, Danemarca este cea care dirijeaza ansamblul. Norvegia i-a devenit un simplu teritoriu dependent, avand ca limba oficiala daneza. Suedia, dimpotriva, rezista: ea isi alege in secolul al XV-lea "regenti", mai mult sau mai putin rebeli fata de regii danezi.Danemarca profita insa de situatie. In 1429 este instituit un drept de vama asupra corabiilor care iau drumul Stramtorii Sund, ce va asigura coroanei un important venit pana la mijlocul secolului al XIX-lea.Copenhaga (al carei nume inseamna "oras de negustori") devine capitala in 1443. In 1460, achizitionarea Holsteinului va permite intarirea unui colt intre Lübeck si Hamburg. In linii mari, Hansa intra in declin incepand de la mijlocul secolului al XV-lea.Catre sciziuneAflat in conflict cu aristocratia suedeza si daneza, Eric de Pomerania abdica in 1439. Cristian de Oldenburg, ales rege al Danemarcei (Christian I) in 1448, al Norvegiei in 1450 si al Suediei in 1457, repune Uniunea pe picioare, dar, in practica, cei care exercita puterea sunt "regentii" suedezi. In 1460, Christian mosteneste de la mama sa provinciile Schleswig si Holstein. Fiul sau, Ioan I, incoronat in Danemarca si in Norvegia in 1483, va deveni rege in Suedia abia in 1497, dupa ani de lupte. Acestea reizbucnesc in timpul succesorului sau Christian al II-lea care, in 1520, ordona asasinarea capilor opozitiei suedeze (masacrul de la Stockholm). Imediat se declanseaza o revolta in Dalecarlia, sub conducerea lui Gustav Vasa. Cu sprijinul Lübeckului el ii alunga pe danezi din Suedia si este ales rege in 1523. Acesta este sfarsitul Uniunii de la Kalmar.