Danemarca incepand din 1814Ramasa fara Norvegia in 1814, Danemarca pastreaza vechile posesiuni nor-vegiene: insulele Färoër, Islanda si Groenlanda. Si totusi, chestiunea ducatelor este cea care devine prioritara.Fundalul istoric. In principiu, chestiunea este transata inca din Evul Mediu: Holstein depinde de Sfantul Imperiu, Schleswig, nu. Totodata, rivalitatea dintre Danemarca si Hansa face ca danezii sa doreasca sa dispuna si de Holstein, pentru a pune piedici comertului hanseatic, si ca germanii sa doreasca si Schleswigul, pentru a-i tine pe danezi la distanta.Atunci cand, in 1460, Christian I mosteneste ducatul de Schleswig si comitatul de Holstein (ducat incepand din 1474), s-a stabilit ca, pe viitor, cele doua teritorii vor trebui sa ramana unite. Ele sunt in uniune personala cu Danemarca pana in secolul al XIX-lea, in ciuda partajelor dintre ramurile familiei de Oldenburg (a se vedea p. 109).Cu toate acestea, problema este spinoasa: in 1720, Anglia, iar apoi Franta au acceptat sa garanteze alipirea Schleswigului la coroana daneza, dar nu si a Holsteinului; ereditatea feminina este admisa pentru coroana Danemarcei, dar nu si pentru titlul ducal; Sfantului Imperiu i-a urmat, in 1815, Confederatia germanica; Holstein este membru al acesteia, Schleswig, nu; populatia din Holstein este in intregime germana. In Schleswig, danezii raman majoritari, dar germanii sunt tot mai numerosi; in sfarsit, in 1814, micul ducat de Lauenburg s-a adaugat celor doua, ca o modesta compensatie pentru pierderea Norvegiei.Primul conflict (18481852)Dupa 1830, national-liberalii danezi revendica inlaturarea absolutismului. Ei cer, de asemenea, integrarea, pur si simplu, a Schleswigului la Danemarca. In martie 1848, o data cu acceptarea de catre Frederic al VII-lea a principiului unei monarhii constitutionale, national-liberalii acced la putere. Aceasta determina declansarea unei revolte a locuitorilor din Holstein, care ii solicita lui Christian-August de Augustenborg, pretendent la succesiunea pe linie masculina in Casa de Oldenburg, sa preia domnia asupra ducatelor. Parlamentul de la Frankfurt sustine Holsteinul si cere Prusiei sa intervina.O data cu atingerea Iutlandei de catre armatele prusace, aliatii Danemarcei (Rusia, Marea Britanie, Suedia) impun deschiderea negocierilor. Acestea ajung, dupa o repriza de ostilitati, la incheierea protocolului de la Londra, din 1852. Monarhia daneza pastreaza ducatele, care vor trebui sa ramana distincte de Danamarca. Christian de Glücksburg, nepotul lui Frederic al VII-lea, este recunoscut drept unic succesor.Cele stabilite nu ofera satisfactie nici patriotilor danezi, care urmaresc in continuare incorporarea Schleswigului, si nici nationalistilor germani care doresc sa sustraga cele trei ducate ocupatiei daneze.Cel de-al doilea conflict (18631864)In 1863, Dieta daneza adopta o constitutie comuna atat Danemarcei, cat si Schleswigului. Christian al IX-lea o promulga in acelasi an, rupand Protocolul de la Londra.Confederatia germana reactioneaza rapid, iar Bismarck obtine aprobarea unei interventii comune a Prusiei si Austriei impotriva Danemarcei. Christian al IX-lea depune eforturi pentru a rezista, dar nici Marea Britanie, nici Franta si nici Suedia nu doresc sa se implice intr-un razboi in privinta ducatelor. Infranta, Danemarca trebuie sa le abandoneze prin tratatul de la Viena (1864). In cele din urma vor fi incorporate Prusiei in 1866 (a se vedea p. 122). Monarhia daneza pierde astfel o treime din teritoriul sau, populata de 500 000 de germani si 200 000 de danezi.Revenirea schleswigului de nordPierderea ducatelor i-a convins pe danezi sa se tina pe viitor departe de conflicte. Astfel, in august 1914, Danemarca isi proclama neutralitatea concomitent cu Suedia si Norvegia.Dupa victoria lor, Aliatii decid totusi sa restituie Danemarcei o parte a Schleswigului. Tratatul de la Versailles (1919) delimiteaza un teritoriu supus plebiscitului.La nord de Flensburg, revenirea la Danemarca obtine trei sferturi din voturi; in schimb, Flensburg si imprejurimile sale se pronunta in procent de 80% in favoarea Germaniei. Frontiera si astazi in vigoare este astfel fixata.Cel de-al doilea razboi mondialIn 1939, cele trei state scandinave se proclama din nou neutre. Pentru a face fata britanicilor, Hitler intentioneaza insa sa-si asigure controlul intregului litoral, pana la Capul Nord. In aprilie 1940, germanii invadeaza Danemarca in acelasi timp cu Norvegia.Tara este ocupata, dar un guvern de uniune nationala este mentinut la conducere, pastrand o minima independenta. In rest, Reichul se multumeste sa revendice Schleswigul de Nord (in vreme ce anexeaza Alsacia-Lorena, Luxemburg etc.). Si totusi, se organizeaza o miscare de rezistenta: aceasta ii determina pe germani sa preia intreaga putere incepand din 1943. Danemarca nu este eliberata decat in mai 1945.Danemarca si EuropaIn ianuarie 1973, Danemarca devine membra a Comunitatii Europene o data cu Marea Britanie si Irlanda. In conditiile in care, in iunie 1992, danezii au respins tratatul de la Maastricht, a aparut necesitatea unui compromis cu celelalte state membre. Danemarca nu va face parte din primul grup de state care vor adopta euro ca moneda unica la 1 ianuarie 1999.
SPATIUL SCANDINAV-DANEMARCA INCEPAND DIN 1814
label
Cultura generala
calendar_month
2006-02-01, 00:00
autorenew
2025-10-17, 22:26
history_edu
calificativ.ro