SPATIUL ITALIC-RESTAURATIE SI RISORGIMENTO

label Cultura generala calendar_month 2006-02-01, 00:00 autorenew 2025-10-17, 22:26 history_edu calificativ.ro

Restauratie si RisorgimentoCongresul de la Viena (1814–1815) revine, in linii mari, la situatia anterioara anului 1796, fara a mai restabili insa republicile Venetia, Genova si Lucca. Austria reintra in posesia Milanului si Mantovei. Alaturi de Valtelina (pana de curand elvetiana) si Venetia, aceste regiuni formeaza "Regatul lombardo-venetian", aflat sub administrare habsburgica directa. (Istria si Dalmatia, foste posesiuni venetiene, sunt incorporate Austriei.) Regatul Sardiniei detine Savoia si Nisa, adaugandu-i-se Genova. Ducatul de Parma este atribuit Mariei-Luiza, fosta sotie a lui Napoleon, dar cu obligatia de a fi cedat, la moartea acesteia, ramurii de Bourbon-Parma care, pana la momentul potrivit, urma sa domneasca asupra ducatului de Lucca (ce va intra in componenta Toscanei la moartea Mariei-Luiza, in 1847). Ducatul Modenei revine ramurii de Habsburg-Este; Marele Ducat al Toscanei ramurii de Habsburg-Lorena.In 1816, Ferdinand unifica cele doua regate ale Neapolelui si Siciliei (aflate pana atunci intr-o uniune personala) intr-unul singur, care poarta numele de Regatul celor Doua Sicilii.ReactiuneaIn Piemont, Vechiul regim este reinstaurat pana in ultimul detaliu. Totusi, reformele napoleoniene nu sunt puse in totalitate in discutie. Revenirea la situatia anterioara este vizibila mai ales prin fenomenul izolarii: fiecare stat se inchide in spatele barierelor vamale si impune un control politienesc strict asupra populatiei. Opozitia se manifesta in cadrul societatilor secrete (Carbonaria), care insa raman divizate.O miscare insurectionala sustinuta de armata se declanseaza totusi la Neapole in 1820. Ferdinand ofera o Constitutie, iar in 1821 solicita sprijinul Austriei, care trimite trupe in Abruzzi. Regimul constitutional se prabuseste in curand. In acelasi an, o insurectie militara pornita din Alessandria, in Piemont, are aceeasi soarta. Reactiunea invinge peste tot.Revolutia de la Paris din 1830 incinge din nou spiritele. In 1831 o serie de insurectii izbucnesc in ducatele si teritoriile Bisericii: Bologna, Modena, Parma, Romagna... cad in mana insurgentilor, care ajung totusi sa se hartuiasca reciproc de la un oras la altul. Austriecii intervin si restabilesc statu quo ante.RisorgimentoTermenul provine din risorgere ("a renaste", "a se destepta") si dateaza din secolul al XVIII-lea. Este vorba de a se reda Italiei libertatea, unitatea, maretia sa. Contrastul dintre epoca napoleoniana – atat de novatoare – si ingustimea de spirit a regimurilor restaurate accentueaza sentimentul frustrarii. Dar mai este necesar ca Risorgimento sa detina un program.Genovezul Giuseppe Mazzini (1805–1872) propovaduieste o republica unitara, rezultat al insurectiilor populare. Tentativele sale in acest sens esueaza, dar forta simpla a ideilor sale va reprezenta multa vreme un reper.O alta cale, denumita "neo-guelfa", preconizeaza formarea unei Italii confederale, pusa sub autoritatea morala a papei. Aceasta suscita un anumit scepticism, tinandu-se cont de atasamentul recunoscut al papei fata de Vechiul Regim. Cel de-al treilea program, cel al partidului numit "moderat", apare in Piemont in jurul anilor 1840. In mod realist, acesta pune accentul pe dezvoltarea economica (si, eventual, pe recurgerea la razboi), conferind regatului Sardiniei – singurul stat ce dispunea de resursele necesare – rolul de forta motrice. Acestei tendinte ii apartine piemontezul Camillo Benso de Cavour (1810–1861).Insuccesele anului 1848In 1846, alegerea papei Pius al IX-lea, recunoscut ca liberal, reanima sperantele neo-guelfilor. Un (modest) vant al reformelor bate la Roma, Florenta, Torino. In 1847, austriecii ocupa Ferrara: ostilitatea fata de Habsburgi cuprinde intreaga Italie. La Palermo, in ianuarie 1848, un guvern sicilian proclama decaderea Bourbonilor. Deoarece agitatiile revolutionare cuprind si Neapole, Ferdinand al II-lea accepta adoptarea unei Constitutii. La fel se va intampla la Florenta, Roma, Torino. In martie 1848, Milano se rascoala; Venetia se proclama republica. Trupele regelui Sardiniei, Carol-Alberto, patrund la putin timp dupa aceea in Lombardia, dar sunt respinse de austrieci in iulie. In acelasi timp, Ferdinand al II-lea preia din nou puterea la Neapole.Ideile lui Mazzini cunosc atunci o noua raspandire. Se contureaza doua centre revolutionare: Livorno si Roma. La sfarsitul anului 1848, papa si marele duce al Toscanei se refugiaza in Regatul celor Doua Sicilii. In februarie 1849 este proclamata Republica Romei. Carol-Alberto, supus presiunilor adeptilor piemontezi ai lui Mazzini, reia ostilitatile impotriva austriecilor si, infrant din nou, abdica in favoarea fiului sau, Victor-Emmanuel al II-lea, care este nevoit sa renunte la orice fel de extindere teritoriala.Este momentul refluxului: austriecii ajung din nou la Milano; Bourbonii revin in Sicilia in martie. In mai, austriecii il repun pe tron pe marele duce al Toscanei. Republica romana, condusa de Mazzini si de Garibaldi din Nisa (1807–1882), rezista trupelor trimise de Franta pana in iulie, apoi se prabuseste. In luna urmatoare, Venetia se preda, ultima, austriecilor.Evenimentele din 1848–1849 au pus in lumina lipsa de realism a programelor mazziniene si neo-guelfe. Nu mai ramane, asadar, decat solutia piemonteza... care, in mod evident, va trebui sa tina seama de sprijinul extern.