SPATIUL ITALIC-ITALIA MODERNA-REPUBLICA ITALIANA

label Cultura generala calendar_month 2006-02-01, 00:00 autorenew 2025-10-17, 22:26 history_edu calificativ.ro

Republica italianaO data cu incheierea razboiului, viitorul Casei de Savoia, compromisa in timpul fascismului, ramane incert. Marile formatiuni reiesite din Rezistenta (Partidul Comunist, Partidul Socialist, Crestin-Democratia) ajung la putere, in frunte cu crestin-democratul Alcide De Gasperi. In iunie 1946 italienii opteaza, printr-un referendum, pentru republica (54% din voturi), dar intregul sud s-a pronuntat pentru mentinerea monarhiei. Simultan, este aleasa o Adunare Constituanta.Sub conducerea lui Palmiro Togliatti, comunistii dau dovada de maleabilitate: ei accepta ca acordul de la Laterano sa fie cuprins in noua Constitutie. In ceea ce-l priveste, Gasperi joaca pe cartea americana, pune capat tripartitismului in mai 1947 si realizeaza cu succes o viguroasa reforma economica si monetara.La alegerile legislative din 1948, Crestin-Democratia obtine 48,5% din voturi si majoritatea absoluta a locurilor in Adunare. Ea va domina viata politica italiana pana la inceputul anilor ’90, in cadrul unor combinatii parlamentare schimbatoare care amintesc de traditionalul "transformism".Prabusirea Crestin-Democratiei va determina o ampla reorganizare a sistemului partidelor. O alianta de centru-stanga va ajunge la putere in 1996 si va conduce Italia spre integrarea in prima zona euro.TriesteLa sfarsitul razboiului, Iugoslavia revendica Trieste... ocupat de fortele anglo-americane. Tratatul de pace din 1947 ofera Iugoslaviei (care controla deja aceste teritorii) Zara, Istria si tinutul interior al Triestului. Se instaureaza, de altfel, un "teritoriu liber" Trieste, avand un statut international. In esenta, partea de nord a teritoriului (zona A) – in cadrul caruia se afla orasul Trieste – ramane sub ocupatie anglo-americana; partea de sud (zona B), revine iugoslavilor. In 1954, un acord direct intre Italia si Iugoslavia atribuie primei cea mai mare parte a zonei A, iar celei de-a doua restul zonei A si zona B (acordul a fost confirmat prin tratatul din 1975).Autonomiile regionaleDupa debarcarea anglo-americana, Sicilia a fost din nou cuprinsa de febra autonomista. Astfel, din 1946, autoritatile italiene au promulgat, la randul lor, un statut de autonomie, instaurand un parlament sicilian in cadrul caruia este ales un organism executiv. Constitutia din 1947 prevede, de altfel, acelasi tip de statut pentru Sardinia si pentru trei regiuni locuite de populatii vorbitoare de limbi non-italiene: Valea Aostei, Trentino-Adige Superior, Friuli-Venetia Giuliana. Aceste statute intra in vigoare in 1948. Constitutia stipuleaza, de asemenea, ca toate celelalte regiuni vor beneficia de institutii reprezentative proprii, dar a fost nevoie sa se astepte pana in 1975 pentru ca acest fapt sa devina realitate.Il mezzogiornoLa incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial, sudul (Mezzogiorno) – fostul Regat al celor Doua Sicilii – se gaseste intr-o stare evidenta de subdezvoltare: venitul pe cap de locuitor reprezinta jumatate din cel inregistrat in nord, un sfert din populatie este analfabeta etc. In noul context politic, problema nu mai poate fi eludata: in 1950, statul intemeiaza Casa de Economii a Sudului (Cassa del Mezzogiorno), dotata cu credite importante. Eforturile se indreapta mai intai catre agricultura, inregistrand succese relative, apoi catre crearea de centre de dezvoltare industriala.Bilantul este ambiguu: anumite zone de litoral (in jurul oraselor Bari, Neapole, Pescara, Cagliari) au beneficiat de aceasta miscare, in timp ce interiorul a cunoscut un puternic exod rural care a alimentat o emigratie masiva, numarand milioane de persoane, indreptate catre nord si catre Europa industrializata. In ansamblu, venitul pe cap de locuitor ramane astazi, la fel ca in 1950, aproape la jumatate fata de cel inregistrat in nord. El a cunoscut, desigur, o crestere considerabila, ca si in restul Italiei, dar diferenta nu a putut fi recuperata.Efortul integrarii sudului si nordului intr-o singura natiune, pe jumatate reusit, suscita, de altminteri, o reactie de respingere exprimata de Liga Nordului, devenita puternica in prima jumatate a anilor ’90.