Spania contemporanaJuan Carlos, ajuns rege din 1975, initiaza in anul urmator procesul de democratizare. Legea reformei politice din 1976, pregatita de noul prim-ministru, Adolfo Suarez, si aprobata prin referendum (94% de voturi pentru), inlatura dictatura. In 1977 noutatile se succed: legalizarea Partidului Comunist, alegeri pe baza votului universal pentru Cortès-uri, reinfiintarea Generalitatii Cataloniei, legea amnistiei generale (in ceea ce priveste razboiul civil si sechelele sale). Dupa un an, Cortès-urile voteaza o noua Constitutie, adoptata prin referendum (cu 88% voturi pentru). Aceasta instituie monarhia parlamentara, fostii republicani raliindu-se regelui democrat. Ea permite, de asemenea, infiintarea "comunitatilor autonome", inzestrate fiecare cu un parlament si un presedinte.Alegerile legislative din 1982 au dat castig Partidului Socialist Muncitoresc Spaniol (PSOE): Felipe Gonzales devine presedinte al guvernului. El este reconfirmat in functie in 1986, 1989 si 1993. La 1 ianuarie 1986 Spania devine membra a Comunitatii Europene.Comunitatile autonomeIntre 1979 si 1983, sunt infiintate saptesprezece comunitati. Sapte dintre acestea beneficiaza de un regim special (transferuri ale unor competente mai largi): Catalonia, Tara bascilor, Galicia, Andaluzia, Comunitatea valenciana, Insulele Canare, Navarra.Cea mai mare parte a comunitatilor corespunde unor entitati extrem de vechi. Este cazul tinutului fostei coroane a Aragonului (Catalonia, Aragón, Valencia, Baleare), al Navarrei, al Tarii bascilor, dar si al Galiciei, Asturiilor, Estremadurei si Canarelor. Comunitatea Andaluziei include fostul regat al Granadei. Leónul si Castilia Veche fuzioneaza in jurul unei capitale: Valladolid. Totusi, din Vechea Castilie se desprind Cantabria si Rioja. Comunitatea Castilia-La Mancha corespunde Noii Castilii, redusa prin absenta Madridului (care formeaza o comunitate aparte), dar aceasta reducere este compensata cu nordul vechiului regat al Murciei.Prin Constitutie se confirma ca "limba spaniola oficiala a statului este castiliana" si se precizeaza ca "toti spaniolii au obligatia de a o cunoaste". Se mai adauga ca "celelalte limbi spaniole (adica din Spania) vor fi considerate in mod egal ca oficiale in comunitatile autonome corespunzatoare, conform cu statutele lor".Limba castilianaCastiliana (numita in mod obisnuit "spaniola"), care, la origine, era graiul vorbit in zona Burgos, si-a capatat statutul privilegiat in secolele XIIXIII in regiunea Toledo, unde, la vremea aceea, se afla centrul de greutate al puterii regale. Ulterior, istoria sa se confunda cu cea a coroanei Castiliei. Se impune in sud, in defavoarea dialectelor mozarabe si a arabei insesi (varietatile andaluze ale castilianei rezulta din aceasta adoptare tarzie). In nord determina restrangerea altor limbi, substituindu-se acestora, ori impingandu-le catre zonele rurale sau, mai mult, determinandu-le sa se limiteze la functia de graiuri cotidiene in timp ce castiliana se afirma ca limba de cultura. Nicaieri rezistenta intampinata, mai mult sau mai putin ferma, nu a avut un rol decisiv, pana la "renasterea" anumitor limbi regionale in a doua jumatate a secolului al XIX-lea.
SPATIUL IBERIC-SPANIA CONTEMPORANA
label
Cultura generala
calendar_month
2006-02-06, 00:00
autorenew
2025-10-17, 22:26
history_edu
calificativ.ro
