SPATIUL GERMANIC SI LOTHARINGIAN-RELUAREA EXPANSIUNII SPRE EST

label Cultura generala calendar_month 2006-02-06, 00:00 autorenew 2025-10-17, 22:26 history_edu calificativ.ro

Reluarea expansiunii spre estIn Germania secolelor al XVII-lea si al XVIII-lea, fiecare stat princiar are propria sa curte si propriul sau "Versailles". In afara Habsburgilor insa, doar suveranii din Brandenburg, Bavaria si Saxonia joaca un rol cu adevarat international. Franta, prin desele sale interventii militare, devine "inamicul ereditar" al Germaniei in ansamblul sau (chiar daca intotdeauna isi gaseste aliati printre principii germani). Cu toate acestea, evenimentele cele mai importante se petrec in est: expansiunea habsburgica in dauna otomanilor, constituirea statului prusac, impartirile succesive ale Poloniei.Germania fata in fata cu Ludovic al XIV-leaLudovic al XIV-lea nu-si poate extinde regatul spre nord si spre est decat pe seama imperiului. Atunci cand este vorba despre posesiuni spaniole (Tarile de Jos, Franche-Comté, care, in general, sunt de cultura franceza), resentimentul starnit nu este prea mare. Anexarea Strasburgului, in urma unei lovituri de forta pe timp de pace (1681), provoaca, in schimb, indignare in Germania. Cel mai grav este momentul in care, in 1689, trupele franceze produc ravagii in Palatinat si incendiaza Heidelbergul, sub pretextul protejarii frontierei Rinului.Reconstituirea domeniului habsburgicInfranti in 1683, atunci cand au incercat sa asedieze Viena, otomanii intra intr-un regres constant: armatele austriece cuceresc intreaga Ungarie pana la Carpati. Putin mai tarziu izbucneste Razboiul pentru succesiunea la tronul Spaniei (1701– 1714), care se incheie printr-un partaj: in conditiile in care Spania si posesiunile acesteia trec sub controlul Bourbonilor, Habsburgii austrieci dobandesc Tarile de Jos si o parte a fostelor teritorii dependente de Spania din Italia. Viena ajunge astfel in fruntea unui vast domeniu dunarean, a unor importante pozitii in Italia si a unui teritoriu la frontiera nordica a Frantei.Edificarea statului prusacIn 1511, Albert de Hohenzollern, fiul unui margraf de Ansbach, devine Mare maestru al Ordinului teutonilor. Trecut la luteranism, el secularizeaza ordinul dupa care obtine din partea regelui Poloniei, Sigismund al III-lea, recunoasterea sa ca duce ereditar al Prusiei. In urma legaturilor matrimoniale, electorii de Brandenburg mostenesc ducatul in 1618.Frederic-Wilhelm (Marele Elector) impune in fruntea statului, numit mai tarziu "prusac", un guvern central si organizeaza o armata puternica. Posesiunile (dispersate) ale Casei de Hohenzollern capata astfel o reala coeziune. In 1660, Marele Elector obtine din partea regelui Poloniei acordul pentru desfiintarea vasalitatii ducatului Prusiei. Urmasului sau, Frederic, imparatul ii acorda dreptul de a purta titlul de "rege in Prusia". El se si incoroneaza, de altfel, la Königsberg, in 1701. Frederic-Wilhelm I (Regele-sergent) intareste statul prusac si mai ales armata acestuia..., dar se arata prudent din punct de vedere militar. Cu toate acestea, prabusirea puterii suedeze ii ingaduie sa obtina, in 1720, sudul Pomeraniei occidentale, inclusiv Stettin-ul.Saxonii in PoloniaIn 1697 polonezii il aleg ca rege pe ducele Saxoniei care, in fruntea Poloniei, isi ia numele de August al II-lea (domnind in continuare si asupra Saxoniei). Incepand din 1700, al doilea Razboi nordic (a se vedea p. 183) opune Suedia – Rusiei si Poloniei si, deci, Saxoniei. In 1704, regele Suediei, Carol al XII-lea, impune alegerea in Polonia a unui nou rege, Stanislas Leszczinski, iar apoi il sileste pe August al II-lea sa abdice. Rusii il readuc pe tron in 1709. La moartea sa, in 1733, francezii reusesc sa impuna din nou alegerea lui Stanislas, cu a carui fiica, Maria, s-a casatorit in 1725 Ludovic al XV-lea. Aceasta decizie declanseaza Razboiul pentru succesiunea la tronul Poloniei, deoarece rusii si austriecii il sustin pe fiul lui August al II-lea. In cele din urma, acesta ii va succede tatalui sau in 1738 (el va domni asupra Poloniei si Saxoniei pana in 1764) in timp ce Stanislas devine duce de Lorena, cu titlu viager.Succesiunea la tronul AustrieiImparatul Carol al VI-lea este preocupat de pastrarea coeziunii viitoare a posesiunilor habsburgice.In acest sens, el promulga in 1713 o Sanctiune Pragmatica care decreteaza indivizibilitatea acestora si transmiterea lor ereditara in bloc, pe baza dreptului de primogenitura, descendentilor sai masculini sau feminini. In 1740 ii urmeaza fiica sa, Maria-Tereza, casatorita cu Francisc de Lorena, mare duce al Toscanei. Aflata in fruntea Casei de Habsburg, Maria-Tereza poarta titlul de regina a Ungariei si Boemiei. Doar un barbat poate insa sa fie imparat, iar Maria-Tereza spera ca acesta sa fie sotul sau.Noul rege in Prusia, Frederic al II-lea, invadeaza in 1740 Silezia, asupra careia Casa de Hohenzollern pretindea a avea drepturi. Aceasta determina Franta, intotdeauna aflata in opozitie fata de dinastia de Habsburg, sa intervina, in alianta cu Bavaria. Se declanseaza astfel Razboiul de succesiune la tronul Austriei. Intrati in Praga, francezii si bavarezii il proclama ca rege al Boemiei pe ducele de Bavaria, ales imparat in 1742 sub numele de Carol al VII-lea. (El este cel care ii acorda lui Frederic al II-lea titlul de rege in Prusia.) Austriecii reiau sub controlul lor Boemia in 1743. Dupa moartea lui Carol al VII-lea (1745), Austria si Bavaria ajung la o reconciliere.Francisc de Lorena obtine coroana imperiala in timp ce Maria-Tereza cedeaza Prusiei cea mai mare parte a Sileziei. Habsburgii nu pastreaza decat o mica parte, numita de acum inainte Silezia "austriaca".Razboiul de sapte ani si urmarile saleMaria-Tereza nu se resemneaza cu pierderea Sileziei. Pentru a izola Prusia, se apropie de Rusia si de Franta. In aceasta situatie, Frederic al II-lea se apropie de Anglia... apoi, in 1756, ataca Saxonia, aliata Austriei, si o obliga sa capituleze. In anul urmator, Franta se aliaza cu Austria, care este sprijinita si de Rusia. Din cauza atacarii Saxoniei, Frederic al II-lea este exclus din cadrul imperiului.In fata austriecilor, a trupelor mobilizate de Dieta imperiala, a francezilor si a rusilor, prusacii nu-i au alaturi decat pe locuitorii din Hanovra si Hessen. In ciuda unor victorii remarcabile, pozitia lui Frederic al II-lea nu poate fi mentinuta pe termen lung. Urcarea pe tronul Rusiei a noului tar, Petru al III-lea, un admirator al lui Frederic al II-lea, salveaza, in 1762, Prusia: rusii se retrag din razboi. Austria si Prusia incheie in anul urmator o pace care se bazeaza pe statu quo ante. Frederic al II-lea nu castiga nimic, posesiunile sale sunt ravasite dar, in istoria germana, el va ramane drept Frederic cel Mare, care a rezistat singur impotriva tuturor.De atunci se afirma in Germania doi poli opusi: unul prusac, avand faima de adept al modernizarii (si predominant protestant), si unul austriac, perceput ca traditionalist (si majoritar catolic). Cu toate acestea, daca Prusia, dupa razboiul de sapte ani, devine unul dintre statele cele mai bine organizate ale Europei (si, cu siguranta, cel mai militarizat), Austria, la randul ei, se modernizeaza in aceeasi perioada.Austria si Prusia se confrunta din nou in problema succesiunii asupra Bavariei, deschisa in 1777. Iosif al II-lea incearca sa profite de acest moment pentru a extinde posesiunile Casei de Habsburg, prin forta sau propunandu-i mostenitorului legitim, Carol-Teodor de Sulzbach, sa ofere Bavaria in schimbul Tarilor de Jos. Opozitia lui Frederic al II-lea – care se erijeaza atunci in aparatorul "libertatilor germanice" – determina esecul acestui proiect. In 1779, Austria nu castiga decat teritoriul Innviertel.Impartirile PolonieiIn cursul secolului al XVIII-lea, regatul Poloniei, extrem de slabit, intra sub "protectoratul" Rusiei. Ingrijorat, Frederic al II-lea concepe un proiect privind o dezmembrare partiala, susceptibila de a satisface Rusia, Austria si, bineinteles, Prusia. Acesta este pus in aplicare in 1772: Prusia anexeaza Pomerelia si Varmia (dar nu si Danzig), Austria primeste Galitia, Rusia se extinde in estul Poloniei.Doua alte impartiri vor avea loc in 1793 si 1795: una in absenta Austriei, cealalta negociata intre Austria si Rusia, Prusia fiind pusa in fata faptului implinit.Alipirea teritoriilor poloneze nu a facut decat sa se adauge diversitatii etnice deja mari a domeniului habsburgic. Pentru Prusia, in schimb, este o schimbare considerabila: in 1795, un sfert din populatia regatului este vorbitoare a limbii poloneze...