Razboiul de 30 de aniConflictul izbucneste in Boemia. Ostili fata de autoritarismul Habsburgilor (regi ai Boemiei) nobilii necatolici din aceasta tara se razvratesc, ii molesteaza pe delegatii regali (defenestrarea de la Praga, 1618), proclama in 1619 decaderea din drepturi a lui Ferdinand de Habsburg (devenit, putin timp dupa aceea, imparatul Ferdinand al II-lea) si il numesc in locul sau, ca rege al Boemiei, pe electorul palatin Frederic al V-lea (de religie calvina). In 1620, Ferdinand ii zdrobeste pe insurgenti la Muntele Alb (in apropiere de Praga), iar Frederic fuge. Bunurile sale sunt confiscate si demnitatea electorala este atribuita ducelui de Bavaria.Trupele imperiale ii urmaresc pe partizanii lui Frederic pana in Germania de nord, unde acestea infrang fortele regelui (luteran) al Danemarcei. In 1629, Ferdinand al II-lea promulga Edictul de restituire, anuland secularizarile operate de facto dupa 1555. Totodata, succesele imperiale provoaca ingrijorarea regelui (luteran) al Suediei, Gustav-Adolf, care decide, la randul sau, sa intervina in Germania. Finantat prin subsidii franceze, aliat cu Brandenburg si Saxonia, el ii respinge pe imperiali si isi pierde viata pe campul de batalie, in 1632. O data cu infrangerea ulterioara a suedezilor, imparatul semneaza cu Saxonia (principala aliata germana a Suediei) pacea de la Praga, din 1635, care este insotita, in Germania, de o veritabila reconciliere nationala. In aceste conditii, Franta (guvernata de Richelieu) decide sa relanseze razboiul, pentru a anula succesul Habsburgilor. Trupele sale ocupa imediat Alsacia, in vreme ce aliatii sai, suedezii, isi reiau campaniile victorioase. Imparatul Ferdinand al III-lea accepta sa negocieze.Din acest razboi cel mai atroce din epoca moderna Germania iese distrusa. Se estimeaza ca in decursul a 30 de ani ea a pierdut doua cincimi din populatie.Tratatele din WestfaliaIncheiate in 1648 la Münster si Osnabrück, acestea pun capat razboiului si confirma, practic, situatia existenta: independenta Confederatiei elvetiene si a Provinciilor Unite (care parasesc astfel in mod formal imperiul), cedarea catre Franta a celor trei Episcopate (Metz, Toul si Verdun). Franta obtine in plus o parte a Alsaciei si o serie de drepturi asupra restului provinciei, pe care Ludovic al XIV-lea va sti sa le exploateze. Regelui Suediei ii revin fostele principate ecleziastice de Bremen si de Verden, precum si Pomerania occidentala. (Aceste teritorii nu se desprind de imperiu, spre deosebire de cele care intra sub stapanirea Frantei.)Brandenburg primeste Pomerania orientala, fostele episcopate de Minden si de Halberstadt ca si "expectativa" fostului arhiepiscopat de Magdeburg (anexat in 1680); Mecklenburg obtine fostele episcopate de Ratzenburg si de Schwerin; Saxonia pastreaza Luzacia, cedata de Ferdinand al II-lea in 1635. In conditiile in care Palatinatul electoral este mentinut, ducele Bavariei pastreaza Palatinatul Superior si demnitatea electorala: de acum inainte vor fi opt electori in loc de sapte.Calvinismul devine a treia confesiune legala a imperiului. La modul general, situatia confesionala a populatiei este declarata ca fiind definitiva, avand anul 1624 drept moment de referinta. In practica, aceasta inseamna ca religia personala a suveranilor va mai putea fi schimbata, dar nu si religia oficiala a fiecarui stat. (Pentru a deveni simultan regi ai Poloniei, electorii Saxoniei se vor converti la sfarsitul secolului al XVII-lea la catolicism, saxonii insa vor ramane luterani.)In sfarsit, statele germane obtin de jure drept de razboi sau de alianta cu state straine cu conditia de a nu uza de acesta impotriva imperiului.Din punct de vedere juridic imperiul ramane neschimbat dar, asa cum o dorea Richelieu, nu mai joaca un rol politic. Cu toate acestea, el va ramane in spiritul germanilor ca un cadru "national" de referinta.
SPATIUL GERMANIC SI LOTHARINGIAN-RAZBOIUL DE 30 DE ANI
label
Cultura generala
calendar_month
2006-02-06, 00:00
autorenew
2025-10-17, 22:26
history_edu
calificativ.ro
