Germania si Austria intre 1815 si 1945Confederatia germana nu este decat o asociatie de state suverane, asa dupa cum a dorit-o austriacul Metternich. Ea ofera posibilitati de interventie Austriei (care o prezideaza), contrabalansand influenta Prusiei. In definitiv, cele doua state germane principale se preocupa, inainte de toate, sa mentina ordinea instituita de Congresul de la Viena.Intelectualii liberali, partizani ai unitatii nationale, incep sa se agite dar, la initiativa lui Metternich, membrii Confederatiei iau masuri severe impotriva lor in 1819, iar apoi din nou, dupa framantarile revolutionare din 1830.Uniunea vamalaIntegrarea Renaniei determina modificarea echilibrelor in cadrul regatului Prusiei: problemele economice incep sa aiba o importanta crescanda. In 1828, Hessen-Darmstadt formeaza o uniune vamala (Zollverein) cu Prusia. Alte uniuni se constituie imediat, cu sprijinul Austriei. In zadar, caci din 1834, uniunea vamala reuneste in jurul Prusiei 25 de state, intre care Saxonia. Turingia, Hessen-Kassel, Bavaria, Württemberg. Baden si Nassau i se alatura in 1836. De timpuriu, mediile liberale intrezaresc in aceasta uniune preludiul unei unitati politice.Parlamentul de la FrankfurtIn martie 1848, in Germania izbucnesc o serie de revolutii. Regele Bavariei, Ludovic I, este nevoit sa abdice, Metternich demisioneaza. In ceea ce-l priveste pe regele Prusiei, Frederic-Wilhelm al IV-lea, acesta accepta o Constitutie si convoaca Parlamentul... La Viena, guvernul aproba alegerea prin vot universal a unei Adunari constituante.Un "Parlament pregatitor" reunit la Frankfurt (in afara procedurilor normale ale Confederatiei) decreteaza convocarea unui Parlament constituant. Compus din 568 de deputati alesi din toate statele membre ale Confederatiei, acesta isi intra in atributii in luna mai si se loveste imediat de problemele de fond: viitorul stat german va fi unitar sau federal? Va fi republican sau monarhic? Majoritatea inclina catre un stat federal, condus de un suveran, cu un Parlament ales prin vot censitar.Devine apoi dominanta problema hotarelor viitorului stat german: soarta ducatelor Schleswig si Holstein provoaca o puternica tensiune in relatiile cu Danemarca; Tarile de Jos se opun incorporarii Luxemburgului. Imperiul Austriac ridica cea mai dificila problema, deoarece granita Confederatiei (mostenita de la Sfantul Imperiu...) trece prin centrul sau. Din doua, una: ori intregul Imperiu Austriac intra in cadrul viitorului stat german ori ramane cu totul in afara lui. Partizanii primei solutii ("Marea Germanie") opteaza pentru un sistem confederal destul de relaxat; ceilalti propun un ansamblu mai centralizat, condus de regele Prusiei ("Mica Germanie").La sfarsitul anului 1848, autoritatile preiau controlul asupra intregii situatii: imparatul Ferdinand, considerat prea speriat, este obligat sa abdice in favoarea nepotului sau Franz-Iosif; regele Prusiei isi restabileste intreaga autoritate, dar aproba o noua Constitutie. La Frankfurt, in acest timp, partizanii "Micii Germanii" ies invingatori: in cursul iernii 18481849, Parlamentul voteaza in acest spirit o Constitutie. Apoi ofera coroana ereditara a noului Imperiu German lui Frederic-Wilhelm al IV-lea al Prusiei, dar acesta, nedorind sa fie cu nimic indatorat democratiei, o refuza. Parlamentul va fi curand dizolvat.Cu toate acestea, regele Prusiei nu abandoneaza partida. In martie 1850, la Erfurt se intruneste un Parlament reprezentativ al Prusiei si al micilor state din Germania de Nord. Austriecii convoaca imediat Dieta confederala si tensiunea creste. In conditiile in care Prusia decreteaza mobilizarea, tarul Nicolae I trece de partea Austriei. Regele Prusiei accepta, in aceasta situatie, termenii ultimatumului adresat de Viena (este vorba de "retragerea de la Olmütz") si renunta la proiectele sale unioniste.
SPATIUL GERMANIC SI LOTHARINGIAN-GERMANIA SI AUSTRIA INTRE 1815 SI 1945
label
Cultura generala
calendar_month
2006-02-06, 00:00
autorenew
2025-10-17, 22:26
history_edu
calificativ.ro
