SPATIUL GERMANIC SI LOTHARINGIAN-GERMANIA FATA IN FATA CU FRANTA

label Cultura generala calendar_month 2006-02-06, 00:00 autorenew 2025-10-17, 22:26 history_edu calificativ.ro

Germania fata in fata cu Franta (1792–1815)In aprilie 1792, Franta revolutionara declara razboi Habsburgilor. Prusia intra si ea in conflict, dar, surprinsa de rezistenta franceza la Valmy (septembrie 1792), se retrage imediat. Doua luni mai tarziu, austriecii sunt nevoiti sa evacueze Tarile de Jos.Coalitiile indreptate impotriva FranteiLa cea dintai coalitie participa Anglia, Austria si Prusia. Initial victoriosi, austriecii si prusacii sunt, incepand din martie 1794, preocupati mai degraba de Polonia. Astfel, francezii reusesc sa ocupe din nou Tarile de Jos. In 1795, Prusia semneaza pacea cu Franta si se angajeaza (in secret) sa nu se opuna anexarii de catre aceasta a malului stang al Rinului. In acelasi an, Franta anexeaza Tarile de Jos foste austriece si Liège, concomitent cu cea de-a treia impartire a Poloniei.Franta se angajeaza atunci in doua campanii impotriva Austriei, in Italia (sub conducerea lui Bonaparte) si in Germania de sud. Infranta, Austria semneaza cu Bonaparte tratatul de la Campoformio (octombrie 1797). Ea recunoaste anexarea Tarilor de Jos si pretentiile franceze asupra malului stang al Rinului. Ea accepta, de asemenea, reorganizarea Italiei de nord, intreprinsa de francezi. In schimb, obtine Venetia, Istria si Dalmatia.Cea de-a doua coalitie (1799) reuneste Anglia, Austria si Rusia, dar nu si Prusia care ramane neutra. In urma victoriilor franceze, pacea de la Lunéville (1801) confirma tratatul de la Campoformio. Pe deasupra, imperiul recunoaste pierderea malului stang al Rinului, ceea ce va determina in cadrul sau rasturnari considerabile.Reimpartirea din 1803Principii deposedati de pe malul stang al Rinului pretind compensatii pe malul drept. Se declanseaza astfel un proces caruia ii vor cadea victime toate principatele ecleziastice, aproape toate orasele libere si cea mai mare parte a micilor state laice. Prima sa etapa este "Acordul" adoptat de Dieta in 1803. In aceasta goana dupa beneficii, este important – tinand cont de puterea lui Bonaparte, prim-consul – sprijinul din partea Parisului. Astfel, principalele state din Germania de sud, cliente traditionale ale Frantei (Baden, Württemberg, Bavaria...) profita intr-o masura mai mare decat altele. Prusia isi atinge si ea cateva obiective.Austerlitz si sfarsitul sfantului imperiuAtunci cand Napoleon se proclama imparat al francezilor (1804), Francisc al II-lea se proclama imparat al Austriei, ramanand totodata in fruntea Sfantului Imperiu. In momentul in care, in mai 1805, Napoleon se incoroneaza si ca rege al Italiei, exasperarea atinge apogeul la Viena.Cea de-a treia coalitie aduna laolalta Anglia, Rusia si Austria. In urma invadarii de catre austrieci a Bavariei, aliata Frantei, contraofensiva victorioasa a lui Napoleon (Austerlitz, 2 decembrie 1805) ii permite acestuia sa impuna Austriei o noua retragere (tratatul de la Pressburg). Inlaturata din Italia, ea cedeaza Tirolul Bavariei si ultimele sale posesiuni din Suabia catre Baden si Württemberg.In aceste conditii Napoleon reorganizeaza Germania. Hanovra trece in componenta Prusiei. Bavaria si Württemberg, proclamate regate, se extind, ca si marele ducat de Baden. Nou infiintat, marele ducat de Berg este atribuit lui Murat. In iulie 1806, saisprezece principi germani formeaza Confederatia Rinului (Rheinbund). Luna urmatoare, in urma unui ultimatum dat de Napoleon, Francisc al II-lea este nevoit sa renunte la titlul sau de imparat german: acesta este sfarsitul Sfantului Imperiu. Napoleon isi ia titlul de protector al Confederatiei.Infrangerea PrusieiExpansiunea napoleoniana in Germania determina Prusia sa reia impotriva Frantei razboiul intrerupt in 1795. Aliata cu Rusia si Anglia (cea de-a patra coalitie), Prusia il someaza pe Napoleon, in septembrie 1806, sa-si retraga trupele dincolo de Rin. Dupa o luna, la Jena si Auerstadt, armata prusaca este invinsa. Francezii ajung la Varsovia in noiembrie. Dupa infrangerea armatelor ruse la Friedland (in Prusia orientala), pacea de la Tilsit (1807), incheiata intre Napoleon si tarul Alexandru I, afecteaza in primul rand Prusia, a carei curte s-a refugiat in Rusia.Ea pierde toate teritoriile detinute la vest de Elba care – partial – vor forma regatul Westfaliei, atribuit lui Jérôme Bonaparte. La est, tinuturile poloneze anexate de Prusia in 1793 si 1795 sunt transformate intr-un Mare ducat al Varsoviei, oferit regelui Saxoniei, aliatul lui Napoleon.Desteptarea patriotismului germanAcest proces isi are originea in umilirea Prusiei. Discursurile catre natiunea germana (1807) ale filosofului (saxon) Fichte cunosc o larga raspandire, dar numai Austria poate incerca in acel moment sa accepte provocarea. Avand ca unic aliat Anglia (cea de-a cincea coalitie), aceasta reia ostilitatile in 1809. Este o decizie gresita, caci Napoleon o infrange la Wagram si reuseste sa-si extinda in continuare imperiul. Prin tratatul de la Viena (octombrie 1809), Austria cedeaza Salzburgul Bavariei, "Provinciile ilirice" Frantei si partea sa din Polonia Marelui ducat al Varsoviei. In anul urmator Napoleon se casatoreste cu Maria-Luiza, fiica imparatului Austriei, Francisc I. Putin mai tarziu, el anexeaza Olanda imperiului francez, apoi nordul Germaniei pana la Lübeck, cu scopul de a intari blocada impusa contra Angliei.Sperantele patriotilor germani se indreapta catre Prusia, pe care baronul von Stein (originar din Nassau) a pornit sa o reorganizeze in spirit patriotic. Opera sa va fi continuata de printul de Hardenberg (originar din Hanovra), cancelar incepand din 1810.Campania din Rusia si razboiul de eliberareIn aprilie 1812, un ultimatum rusesc ii cere lui Napoleon sa evacueze teritoriile prusace si Pomerania suedeza. Napoleon riposteaza prin "cel de-al doilea razboi al Poloniei"... care il conduce pana la Moscova si se incheie cu dezastruoasa retragere din Rusia (la sfarsitul anului 1812). In februarie 1813, Prusia se aliaza cu Rusia. (Se ajunge cu aceasta ocazie la acordul ca la sfarsitul razboiului Rusia sa primeasca intreaga Polonie ramasa dupa impartirea din 1772, iar Prusia sa anexeze Saxonia.) O data cu proclamarea mobilizarii generale in Prusia, in Germania se declanseaza "razboiul de eliberare". In august, Austria se alatura celei de-a sasea coalitii, victorioase la Leipzig ("Batalia natiunilor", 16–19 octombrie 1813). Armatele franceze sunt nevoite sa se retraga dincolo de Rin, in timp ce bavarezii si restul aliatilor germani ai lui Napoleon trec in tabara adversa.Congresul de la Viena (1814–1815)Singura concesie facuta dorintei de unire – vie in randul intelectualilor germani – consta in crearea unei Confederatii germane (Deutscher Bund, denumita in limba franceza, prin traditie, Confederatia "germanica"). Granitele sale, cu exceptia zonei Tarilor de Jos, sunt cele ale fostului Sfant Imperiu. Avand o Dieta cu sediul la Frankfurt, ea reuneste 39 de state, dar puterile sale sunt foarte limitate.Congresul de la Viena modifica, o data in plus, harta Germaniei: Austria renunta la Tarile de Jos, recupereaza Tirolul si pastreaza Salzburg-ul. Prusia urmareste sa anexeze Saxonia chiar daca un nou stat, pe malul stang al Rinului, ar urma sa fie creat pentru regele sau. Austria prefera mentinerea, la frontiera sa nordica, a unui stat-tampon. In cele din urma, doar jumatatea nordica a Saxoniei va trece in componenta Prusiei, care obtine, in schimb, in afara Westfaliei, doua treimi din malul stang al Rinului. In plus, alipeste si Pomerania suedeza.Hanovra, devenita regat, isi mareste teritoriul cu Frieslanda orientala, prusaca inainte de 1806. (Anglia indeparteaza in acest mod Prusia de tarmurile Marii Nordului.) Bavaria primeste o mare parte a Franconiei si un Palatinat reinfiintat pe malul stang la Rinului. Baden si Württemberg supravietuiesc extinse, asa cum au fost constituite prin vointa lui Napoleon.