Vechiul regimEvul Mediu a lasat drept mostenire urmasilor lui Ludovic al XI-lea doua conflicte: cel dintre coroana Frantei si Casa de Burgundia si, respectiv, cel dintre Casa de Anjou si cea a Aragonului (la Neapole si in Sicilia). Dar, o intreaga serie de casatorii a legat Casa de Aragon de cea a Castiliei (in 1469), Casa de Burgundia de cea de Habsburg (1477) si, dupa o generatie, pe unele de altele. Carol de Habsburg, care mosteneste intregul ansamblu, este ales imparat (Carol Quintul) in 1519. Opozitia fata de Habsburgi va fi dominanta principala a politicii externe a Frantei pana la mijlocul secolului al XVIII-lea.In interiorul regatului, expansiunea si consolidarea domeniului, realizate prin alipiri de apanaje si alte feude, iau sfarsit, in linii mari, in secolul al XVI-lea si la inceputul celui urmator.FrontiereleCarol al VIII-lea urmareste sa-si afirme prin forta armelor drepturile pe care le are asupra regatului Neapolelui, detinut de Casa de Anjou. Pentru a avea (crede el) libertate de miscare, restituie in 1493 Artois si Franche-Comté Habsburgilor, iar Roussillon si Cerdagne regelui Aragónului. Actiunile italiene ale lui Carol al VIII-lea esueaza, dupa cum vor esua si cele ale lui Ludovic al XII-lea. Cu toate acestea, Francisc I ia din nou drumul Italiei (victoria de la Marignan, 1515), dar este nevoit sa-l infrunte curand pe Carol Quintul. Luptele se intensifica din acel moment la frontierele franceze de nord si de est. In 1529, Tratatul de la Cambrai alipeste Flandra si Artois imperiului (acesta fiind singurul caz de expansiune a imperiului la vest de linia trasata in 843). Chiar si asa, razboiul reizbucneste. In 15551556, Carol Quintul lasa mostenire Tarile de Jos si Franche-Comté, apoi Spania, fiului sau, Filip al II-lea. In cele din urma, adversarii, epuizati din punct de vedere financiar, semneaza in 1559 Tratatele de la Cateau-Cambrésis: Franta pastreaza cele trei Episcopate (ocupate in 1552) si Calais (confiscat englezilor in 1558), dar este indepartata din Italia unde nu mai detine decat marchizatul de Saluzzo (altadata vasal ducatului Dauphiné).Henric al IV-lea recunoaste in 1601 pretentiile ducelui de Savoia asupra marchizatului de Saluzzo. Obtine, in schimb, Bresse, Bugey si tinutul de Gex.Ducatul BretagneIn cursul anilor 1480, ducele de Bretagne cauta sa o casatoreasca pe fiica si mostenitoarea sa, Anna, cu Maximilian de Austria (vaduv in urma mortii Mariei de Burgundia in 1482). Aceasta problema provoaca o serie de interventii militare franceze. In cele din urma, Anna se casatoreste in 1491 cu regele Frantei, Carol al VIII-lea, iar dupa moartea acestuia din urma, cu varul si succesorul lui, Ludovic al XII-lea. Totusi, ducatul nu este integrat coroanei. Ludovic al XII-lea, la randul sau, isi casatoreste fiica, pe Claudia, cu François dAngoulême, viitorul Francisc I. Abia sub domnia acestuia, in 1532, Starile din Bretagne, reunite la Vannes, cer unirea perpetua. Sunt, in schimb, recunoscute, "drepturile si privilegiile" ducatului.Celelalte feude si apanajeLudovic al XII-lea si Francisc I au adus coroanei apanajele pe care le detineau (ducatul dOrléans, comitatele de Blois, de Valois, de Angoulême). Etapa urmatoare vizeaza domeniul ducelui de Bourbon (care poarta titlul de conetabil). Alcatuit din feude si apanaje, acesta a cunoscut o mare intindere in secolul al XV-lea: Bourbonnais, Marche, Auvergne, Forez, Beaujolais... In 1521, Francisc I pretinde restituirea apanajelor. In conditiile refugierii conetabilului la curtea lui Carol Quintul, ansamblul domeniului sau, cucerit sau confiscat, trece in cadrul coroanei in anii ce vor urma.Chiar si Henric al IV-lea, atunci cand ajunge la tron, detine in urma mostenirilor un domeniu vast. Posesiunile sale situate in interiorul regatului sunt alipite coroanei in 1607. Béarn si Navarra Inferioara, teritorii suverane stapanite de Henric al IV-lea, vor fi alipite in 1620. De atunci nu mai ramane decat o mana de mici feude.Situatia lingvistica in secolul al XVI-leaFranceza, limba celor mai puternici regi de atunci ai Europei, a capatat in secolul al XIII-lea un mare prestigiu. Este vorba de franciana (dialectul din Ile-de-France), utilizata la Paris, oras-capitala si, deja, creuzet lingvistic.Expansiunea sa ulterioara ca limba administrativa si juridica ce inlocuieste treptat latina este rezultatul extinderii puterii monarhice.Ordonanta de la Villers-Cotterêts, decretata de Francisc I in 1539, confirma si intareste caracterul oficial al francezei in intreg regatul. In acel moment insa, marea majoritate a populatiei continua sa foloseasca numai dialectul regional sau local, iar monarhia, chiar daca este constienta de utilitatea unei administratii monolingvistice, nu incearca deloc (si cum ar putea face aceasta?) sa impuna supusilor sai folosirea francezei.
SPATIUL GALIC-VECHIUL REGIM
label
Cultura generala
calendar_month
2006-02-06, 00:00
autorenew
2025-10-17, 22:26
history_edu
calificativ.ro
