Limbile regionaleIn secolul al XIX-lea, o parte importanta a populatiei inca nu cunoaste limba franceza, in special in regiunile care nu apartin limbii doïl, a fortiori daca acestea se afla in locuri dificile ca acces sau periferice (sudul Masivului central, Pirinei, Basse-Bretagne etc.). Generalizarea invatamantului primar, incepand din anii 1880, si "vanatoarea de dialecte", in mod asiduu dusa mai ales de catre dascali (aplicand indicatii nationale), vor bulversa aceasta situatie pe parcursul a doua generatii. La sfarsitul secolului al XX-lea, in Franta, cvasitotalitatea populatiei vorbeste franceza si, in marea ei majoritate, nu cunoaste un alt dialect. Cu toate acestea, amprenta graiurilor traditionale se pastreaza clar sub forma accentelor regionale.Graiurile traditionaleIn interiorul ariei limbii doïl, limitele dialectale nu sunt distinct marcate. In zona francoprovensala, graiurile Elvetiei romanse (cu exceptia Genevei) ocupa un loc aparte; celelalte au schitat, in Evul Mediu, o limba comuna, sub influenta dialectului de Lyon.Statutul francezei ca limba comuna nu este contestat nici in aria limbii doïl si nici in aria francoprovensala. Pe de alta parte, acest statut relevat de fapte ridica anumite obiectii: i se reproseaza ca sufoca diversele culturi care, in mod normal, ar trebui sa se exprime intr-o alta limba. Este adevarat ca limbile numite "regionale" ocupa in Franta o pondere minora in invatamant. Multa vreme interzise in scoala, ele si-au ocupat cu timiditate un loc prin legea Deixonne din 1951 (bretona, occitana, catalana si basca). Alte texte juridice au extins apoi terenul acestor limbi, dar este vorba in afara exceptiilor de masuri simbolice.N.B. Problema basca si cea catalana sunt tratate in capitolul "Spatiul iberic".
SPATIUL GALIC-LIMBILE REGIONALE
label
Cultura generala
calendar_month
2006-02-06, 00:00
autorenew
2025-10-17, 22:26
history_edu
calificativ.ro
