SPATIUL GALIC-LIMBILE REGIONALE-LIMBA OCCITANA

label Cultura generala calendar_month 2006-02-06, 00:00 autorenew 2025-10-17, 22:26 history_edu calificativ.ro

Limba occitana"Accentul din Midi" nu reprezinta decat un alt mod de a pronunta franceza."Problema occitana" dateaza din Evul Mediu. Incepand din secolul al XI-lea, se afirma o poezie lirica – cea a trubadurilor – scrisa intr-o limba originara din centrul teritoriului occitan (Rouergue, Quercy). Aceasta ajunge limba comuna a elitelor, de la Atlantic la Alpi si de la Limoges la Barcelona. Este vorba de "limba d’oc" (numita prin opozitie fata de "limba d’oïl" – franceza – si fata de "limba de si" – italiana). In secolul al XIII-lea, se vorbeste despre "tinuturile de limba d’oc", care vor deveni prin contractie "provincia Languedoc". Denumirea Occitania este probabil o deformare a termenului Aquitania.Cruciada impotriva albigenzilor marcheaza un moment de cotitura in istoria limbii occitane: razboiul ii imprastie pe trubaduri; Languedoc intra sub stapanirea directa a regelui Frantei; intre teritoriul de limba d’oc si Catalonia se instaureaza o cezura politica. In acelasi timp, Provence, care fusese sub influenta catalana, trece sub influenta franceza, in timp ce Gasconia de Vest, fief al regelui Angliei pana la mijlocul secolului al XV-lea, duce o existenta distincta. Conditiile sunt indeplinite pentru ca dialectele d’oc sa intre in divergenta exact in acelasi moment in care franceza incepe sa castige teren.Integrarea in cadrul FranteiIntr-o prima etapa, limba occitana opune rezistenta. Situatia nu se schimba decat la inceputul secolului al XVI-lea, cand monarhia franceza isi reafirma din nou puterea. Franceza se impune atunci in Languedoc in calitatea sa de unica limba a administratiei si, foarte curand, ca limba de cultura a nobilimii si burgheziei, de acum inainte bilingve, in vreme ce categoriile de rand ale populatiei raman fidele dialectelor occitane. Provence va cunoaste, la putin timp dupa aceea, o evolutie similara. Gasconia, in schimb, se arata reticenta: bearneza (dialectul gascon) ramane limba Starilor Béarn-ului pana la revolutie.Chestiunea occitana in zilele noastreLingvistii contemporani reunesc in acelasi grup, numit "occitano-roman", patru subgrupe dialectale: nord-occitan, occitan meridional, gascon si catalan. Cel din urma evolueaza incepand din secolul al XIII-lea intr-un context politic distinct. Raman deci trei grupe in cautarea propriei unitati.Lucrarea Dictionnaire provençal-français a lui Honnorat, aparuta in 1840–1848, marcheaza o prima etapa. Urmeaza poetul Frédéric Mistral (1830–1914) care intemeiaza in 1854 o miscare numita félibrige, care are ca scop restaurarea limbii provensale. Aceasta scoala literara isi ia ca dialect de referinta provensala rhodaniana (din regiunile Avignon si Arles). Opera literara a lui Mistral se bucura de un imens succes, dar "reforma mistraliana", datorita bazelor sale geografice periferice, nu contribuie la intarirea unitatii lingvistice occitane. Ulterior, alte stradanii vor conduce, in secolul al XX-lea, la stabilirea unei grafii comune, avand drept model occitana centrala, mai apropiata de vechea limba a trubadurilor. Se ajunge la opozitia dintre doua scoli: provensala si occitana propriu-zisa.Cate persoane mai vorbesc astazi un dialect d’oc? Cateva milioane? Este greu de spus. Nimeni nu contesta insa ca numarul acestora inregistreaza o prabusire rapida. In acelasi timp, interesul pentru limba occitana, instrument al unei culturi prestigioase, nu inceteaza sa creasca.