BretagneCaracterul particular al acestei regiuni se manifesta pe doua niveluri: teritorial (fostul ducat de Bretagne) si lingvistic (limba bretona, corespunzatoare jumatatii vestice a provinciei).DucatulPeninsula pe care galii o numeau Aremorica ("tara dinaintea marii") a facut parte din lumea galo-romana. In secolul al V-lea si al VI-lea, populatii venite din sud-vestul Britaniei (Marea Britanie de azi) s-au instalat masiv aici, impingandu-i pe autohtoni catre est. In prima jumatate a secolului al IX-lea, bretonul Nominoé, profitand de rivalitatile dintre succesorii lui Carol cel Mare, intemeiaza ducatul Bretagne, pustiit dupa scurt timp de vikingi.Restaurat catre 940, avand fixate limite care nu vor mai varia ulterior, ducatul intra in epoca feudala, marcata de impunerea autoritatii Plantagenetilor (secolul al XII-lea), apoi a Capetienilor (secolul al XIII-lea). Initial implicat in Razboiul de 100 de ani (sub forma razboiului de succesiune la tronul ducal, 13411365), ducatul Bretagne reuseste sa se retraga si cunoaste in secolul al XV-lea epoca sa de aur; ducatul formeaza practic un stat independent, avand capitala la Nantes.Unirea ducatului cu regatul Frantei se realizeaza in etape, de la 1491 la 1532. In timpul Vechiului Regim, Bretagne se bucura de propriile sale institutii: are propriile sale Stari si Parlamentul sau (intemeiat in 1554 si care are sediul la Rennes, altadata centru politic). Aceasta nu impiedica erodarea treptata a autonomiei sale provinciale de catre monarhie.Limba bretonaInvadatorii din secolele al V-lea si al VI-lea vorbeau o limba celtica din care se trage bretona de astazi. In cadrul grupului numit "britonic", acesta se inrudeste cu galica si cornica (a se vedea p. 155). In ce masura populatiile autohtone vorbeau inca in secolul al V-lea dialectele galice, care aveau sa influenteze bretona si mai ales vanneteza? Problema ramane si acum controversata.Limba bretona a cunoscut maxima sa expansiune geografica la sfarsitul secolului al IX-lea, dupa care s-a retras spre vest (in Basse-Bretagne), in vreme ce un dialect doïl (asa-numitul gallo) a supravietuit izolat in est (in Haute-Bretagne). Incepand din secolul al XIII-lea, franceza, limba oficiala a ducatului, se impune ca limba administrativa si juridica, inlocuind latina: inca din Evul Mediu, asadar, bretona se gaseste intr-o pozitie defensiva. Primul dictionar cunoscut al limbii bretone, tiparit la Tréguier, dateaza din 1499.Bretona se imparte in doua grupe dialectale: pe de o parte cele din Cornwall, León, si Trégor (foste dioceze de Quimper, Saint-Paul-de-Léon si Tréguier) si, pe de alta parte, cele din Vannetais.Consensul asupra unei "limbi comune" bretone ridica o serie de dificultati, care insa nu impiedica invatarea sa in scoala.Bretagne astaziDezvoltarea economica pe care a cunoscut-o in a doua jumatate a secolului al XX-lea a scos regiunea Bretagne dintr-o relativa izolare si a contribuit la dezamorsarea revendicarilor autonomiste ce s-au manifestat, in mai multe randuri, de la inceputul secolului. Procesul de regionalizare se desfasoara in aceeasi directie, desi excluderea orasului Nantes continua sa irite majoritatea bretonilor. Deschiderea catre restul tarii este insotita de un puternic regres, de la o generatie la alta, al limbii bretone: cele aproximativ 500 000 persoane care mai cunosc bretona sunt mai ales adultii. O asociatie, Diwan ("Originea"), a reusit insa organizarea scolilor bilingve.
SPATIUL GALIC-LIMBILE REGIONALE-BRETAGNE
label
Cultura generala
calendar_month
2006-02-06, 00:00
autorenew
2025-10-17, 22:26
history_edu
calificativ.ro
